Timpul ei s-a oprit in loc…
Poate ca asteapta o alta etapa…Poate ca e intre etape…
De ceva timp incearca sa-si dea seama ce se intampla cu ea.
Spune ca n-o mai misca nimic…
Ca n-o mai emotioneaza nimic…E stana de piatra…
Timpul ei s-a oprit in loc si asteapta…
Dar, ce?
Ce asteapta?
Uneori suntem atat de obositi, incat ne dorim sa nu ne mai gandim la nimic, sa ne relaxam …
Nu se poate!
“Nimicul” n-are loc in capul nostru….
Si bine face!
Pentru ca e dureros sa nu te gandesti la nimic…
E dureros sa stai fara sa simti nimic, fara sa stii ce astepti, ce va veni, ce e bine…
Timpul s-a oprit!
O asteapta pe ea sa se hotarasca…sa-si aleaga calea, locul, sentimentele, zambetele, sufletul, inima…
Ea nu-si mai doreste nimic, nu mai viseaza…
Altadata, visele fugeau dupa ea, pe strada…
Nici nu putea sa tina pasul cu ele…
Ce visa?
O alta casa, un alt loc…
Visa sa stea o zi cu picioarele in apa marii…
Visa o camera cu vedere la mare…sa se bucure de cer, de apa, de valuri, de apus, de rasarit, de vant, de ploaie…
Visa sa vada locuri noi, sa scrie despre ele, sa le imortalizeze…sa le ofere si altora bucuria de a le vedea…
Visa sa vada flori, sa scrie povesti, sa fie fericita…
Sa fie fericita!
Chiar daca nu stia ce-nseamna asta…
Dar…
Timpul ei s-a oprit in loc…
O asteapta pe ea sa-si revina…
Sa-si gaseasca visele, sa se hotarasca cum va privi etapa ce urmeaza…
Timpul, tine cu ea…cu visele ei…cu sufletul ei…
Vede acolo lumina, linistea, bucuria…stie ca va scoate la suprafata un om minunat…
De aceea, timpul ei s-a oprit in loc…Nu stiu cum face asta…
Vrea doar sa aiba grija de sufletul ei…
Ii da sansa sa se regaseasca…
Timpul ei…
18 iulie 2018