Obisnuinte…

Obisnuinte…

E o dimineata din aia…cu lene, cu dureri de cap, cu un fel de tristete…Poate in ton cu vremea de afara…Ceata, frig…Te-ai trezit inaintea alarmei si cobori zgribulita din pat. Dai drumul la televizor si prinzi din zbor: “…e perioada

Tristeti…

Tristeti…

Uneori tristetea coboara peste tine fara motiv. Nu te lasa, nu poti scapa, nu te poti preface, nu poti disimula… N-ai vrea sa arunci povara tristetei tale asupra celorlalti, n-ai vrea sa raspunzi la intrebari, nu vrei sa vezi priviri.