In dimineata aceea, toamna batea mohorata la geam. Promisesem sa-mi duc prietena la o manastire. Azi, chiar azi cand eu nu ma dadeam dusa din casa. Picura incet peste frunzele ingalbenite si ma gandeam ca pe serpentinele de pe Bucium se va conduce greu…Dar, am promis…
Fara prea multa tragere de inima, m-am pregatit si am plecat spre ea…Incercam sa-mi revin pe drum. N-as fi vrut sa se simta prost vazandu-ma asa, fara chef. Era 7 dimineata si strazile erau inca pustii…duminica…lumea se trezeste greu…mai ales cand e innorat afara…
Nu mi-a placut niciodata drumul in panta, spre Bucium, dar azi a fost usor…Caut loc in curtea manastirii…deja s-a format coada in fata usii unde vine parintele Ungureanu…O camaruta mica pusa la dispozitie de calugarii din manastire…
Raman in masina…mi-e frig, mi-e somn…mi-am luat cafeaua de acasa…Prietena mea se duce sa prinda rand….E vorbareata si in curand, uita de mine…Pun tare la cale…
Bine, ies si eu….Ascult povesti despre acatiste, preoti, rugaciuni…par absenta….
In fata mea, o bunicuta cu parul nins…se uita din cand in cand la mine si-mi zambeste…Zambesc si eu…nu stiu ce altceva sa fac…
“E mai greu cu tineretul la biserici…Se pierd traditiile, randuielile….E fata matale?”, o intreaba pe prietena mea…
“Nu, nepoata!”…..asa-i place ei sa spuna….ca sunt nepoata ei…
“E bine ca ai adus-o la parintele…Ca o inveti randuielile…E bine ca e credincioasa….”
Tac…ce sa-i zic?….Sunt credincioasa….Starea mea e doar in ton cu vremea de afara…
Le las…ma duc in biserica manastirii…acolo incepuse slujba si e mai cald…Cumpar lumanari si iau o foaie sa scriu un acatist…
Tresar…bunica cu parul nins ma prinde de mana….Nici n-am auzit-o in spatele meu….
Imi intinde o foaie de hartie, impaturita…
“Ia asta…E o rugaciune puternica…Se face cu 33 de lumanari…Ai scris tot acolo…S-o faci neaparat…Ai sa ma pomenesti…”
Iau hartia, zic “sarutmana”….Imi zambeste si iese pe usa….
Am stat cam un sfert de ora in biserica…cand am iesit, n-am mai gasit-o…Ii spun prietenei mele…
“A plecat repede…A intrat prima la parintele…”
Acasa scot hartia…
O pun aici, poate-i va folosi cuiva….
…………..
Se face in zilele de luni, miercuri si vineri…
SAU
5 zile la rand…7 sau 9 zile la rand…..
Se aprind 33 de lumanari la Icoana Mantuitorului, in forma de cruce si se spune de 9 ori TATAL NOSTRU…
Apoi:
“Tatal nostru, primeste aceasta rugaciune de la nevrednicul, robul tau……, in cinstea celor 33 de ani petrecuti pe pamant.
Asa cum lumineaza aceste 33 de lumanari Chipul Tau, lumineaza si soarta mea. Asa cum ai schimbat o lume intreaga, fie-ti mila de mine si nu-ti intoarce Fata Ta si Duhul Tau de la mine. Iar voi, 318 Sfinti Parinti si cu sfantul Calinic 319:
Rupeti zapisurile,
Sfaramati lanturile,
Dezlegati blestemele,
Iertati pacatele mele si ale parintilor mei, ca multe am mai pacatuit de la intoarcerea vietii mele si pana acum.
Iar voi, bunilor ce sunteti, va rog:
Rupeti zapisurile,
Sfaramati lanturile,
Dezlegati blestemele,
Indepartati nenorocirea care s-a abatut asupra mea si asupra soartei mele.
Iarta Doamne Dumnezeule, binecuvanteaza pacea pe pamant si da iertare de pacate.”
………………………………
Cautand pe internet, am gasit-o in mai multe variante. Esenta insa, e aceeasi si, chiar ajuta!
Exista in Bucuresti biserica Sf.Nicolae Nou, pe strada Selari….undeva prin Centrul Vechi….Auzisem ca aici se face cu precadere aceasta rugaciune….ca exista pachetele cu 34 de lumanari…Cu una se aprind cele 33 de lumanari si se citeste rugaciunea in forma de mai sus.
M-am dus sa o caut…E inghesuita la capatul unei stradute inguste, in Centrul Vechi….La intrare, in stanga, exista o incapere mica in care sunt niste tavite metalice cu gauri facute in forma de cruce….unde se pun cele 33 de lumanari. Deasupra, lipite sub icoane, sunt rugaciunile….Se fac luni, miercuri si vineri….de 9 ori….La sfarsitul celor 9 zile, se aduce ulei si faina pentru prescuri si se da un acatist preotului.
Sper sa-mi gasesc timp…
Pe de alta parte, biserica e frumoasa, plina de pace, de liniste….
Era duminica dupa-amiaza si niste turisti francezi o fotografiau minunandu-se….
02 august 2017