Vad stirea asta cu infirmierele din Vaslui…Alea de mancau seminte langa un bolnav cu arsuri…Brusc, imi revin revolta si dispretul…si nervii, si neputinta…Imi vajaie mintea, vorba unui cunoscut…
Imi aduc aminte…
In vara m-am pricopsit c-o fractura urata la cot…operatie, spital, frici, bani…Tot tacamul!
In noaptea de dupa operatie am ghinionul sa raman singura in salon. Eu si-un televizor obosit…dat pe-un post care nu-mi capta atentia…Nu era de vina saracul….cam atat putea…Dar, bun si ala! Mai uit de dureri…
Pe la 1-2 din noapte trece efectul calmantului…Realizez ca nu pot sa chem pe nimeni…Butonul ala care, cica, suna in camera asistentelor e departe de mine. Nu ma pot misca…In parte de durere, in parte din cauza tubului de dren…
Aud pasi pe hol…Strig…Nimic…Parca-s in pustiu…
Trece o ora…doua…
Ma rog sa se faca dimineata ca nu mai pot…Altadata mai veneau asistente prin salon…Acum, nimic!
Vad o umbra la usa…o strig…n-aude…
“Doar n-am vedenii….”
Nu am! Persoana imi inchide usa…
“Na! Sa fie tacamul complet!”
Era o infirmiera…mica, grasa si…surda…
Sa-mi fie cu iertare!
Ma rog…a fost cea mai groaznica noapte…
Se face 6…dimineata…Am sperante…Se misca doamnele sa faca curat prin saloane…
Curat…vorba vine!
Dau cu mopul pe unde se vede si-ti aseaza putin cearsaful …sa nu fie sifonat ca vine vizita….
O rog sa cheme asistenta…sa-mi faca un calmant ca nu mai pot…
“Da, da…”, dar se duce la baie…Sterge putin pe-acolo…
Cand iese, se opreste cu ochii in televizor…Se sprijina in mop si asculta atenta…
Ce credeti?!
Tocmai se dadea stirea ca se despart Marcel Toader si Maria Constantin…Era important pentru ea…O captiveaza stirea si uita de mine.
Raman “masca”!
Nici nu-s in stare sa-i spun ceva…de uimire, de soc…
Se termina stirea…Se intoarce la mine si zice:
“Doamne, oare o fi adevarat?”
Ar fi stat sa comenteze…
What????
A fost socul vietii mele!
Noroc ca a intrat asistenta si m-a rezolvat. Ii spun ca m-am chinuit toata noaptea…Infirmiera sare:
“Da’ am vazut c-ati dormit…Am venit eu de cateva ori…”
“Cred ca ma confundati…Ati venit o data si mi-ati inchis usa cand am strigat…”
Iese rapid…
Ah, uitasem…Dadusem si spaga…si tot n-am avut succes…Sau, poate, de acei bani era dispusa doar la o mica barfa…despre divortul celor doi…
Asa o fi peste tot?…Nu stiu eu?…
10 lei doar pentru dreptul de a intreba ceva…O mai fi trebuind si pentru raspuns?…
De ce nu pun si-un afis mare, la intrare…sa stim ce “obligatii” avem…
Doamna care a stat langa mine imi spusese ofticata ca, adusa din sala de operatie, brancardierul a stat langa ea pana i-a dat 10 lei.
Taxa…
“Si eu abia ma puteam misca sa ajung la portofel. Imi venea sa-i spun: I-ati, dom’le, singur! Nu vezi ca nu ma pot misca?”
“Frate, n-aveti bani, nu va-nbolnaviti! Ca-i jale!”
Ma gandesc ….ca proasta, deh!…daca pentru un halat, un ajutor, un schimbat, o lenjerie….ce-o mai fi!…exista “taxa fixa”( 10 lei)….salariul, pentru ce-l mai iau? Ca semneaza condica? Adevarat ca o fi mic, dar ce vina am eu, altul, altul…?
Daca tot face parte din “normalitate”, macar prefa-te ca-ti pasa!
Acum, sigur, nu generalizez!
Asta am intalnit eu…Probabil era “ruda” cu cele care mancau seminte la spitalul din Vaslui.
Ma intreb: dupa ce s-au zabalit (scuzati termenul, dar mi-e sila!) cu semintele alea, au pus mana pe omul ala plin de arsuri?
6 februarie 2018