…………………………………………..

“Au ferecat bine usa si ferestrele. Nu stiau inca ce-i asteapta, ce pandea afara. Erau in necunoscut. Nu stiau cat timp trecuse, de cand erau aici. Nici nu stiau ce-nseamna timp…O lumina portocalie razbatea pana la ei…Nu stiau daca e zi sau noapte…Nu stiau daca exista zi si noapte…

Ea se plimba agitata prin camera…El statea ganditor la masa…

-Am putea fi impreuna…

-Nu suntem?, intreba ea.

-Ba da! Dar stii ca nu la asta ma refer. Impreuna…noi doi…stii tu!

-Nu! Nu stiu…

-Te prefaci ca nu-ntelegi. De fapt, tragi de timp. Nu stii ce sa-mi raspunzi. Sau…stii!…Dar ti-e frica sa spui. Nici tu nu crezi ce ni se-ntampla, nu?

-E dificil, spuse ea dupa o vreme….Nici nu stiu la ce timp sa ma raportez.

-Timp? La timpul nostru…

Rade…

-Si ceilalti? intreba ea oprindu-se o clipa…

-Ceilalti? Ce-ti pasa? Oricum, nimeni nu intelege…nu crede…Fiecare cu timpul lui…Deci, sa revenim…la noi…Ti-am spus: in momentul asta, singura sansa ca sa n-o luam razna, e sa traim dupa regulile noastre, dupa timpul nostru…In loc sa ne izbim de pereti si sa ne tot lamentam, mai bine traim ce ne e dat. Acceptam situatia. Luam totul asa cum este si vom vedea unde ne duce viata. Poate ca o sa dureze ceva pana iesim din asta. Poate mult, poate putin, poate…toata viata.

-Viata? Cat crezi ca dureaza viata aici?

-O sa descoperim treptat totul…Ti-am spus: sa luam totul asa cum este. Ne va fi mai usor.

-Pot scrie cea mai tare carte, sari ea.

-Mda…intre timp, te gandesti la ce ti-am spus? De jumatate de ora eviti…

-Ai dreptate! E ciudat si nu stiu ce sa-ti spun. Vrei sa fii cu mine…pentru ca suntem amandoi prizonieri aici?…pentru ca n-ai alta optiune?…Daca n-am fi fost aici?

-Nu! Nu-s astea motivele…Imi placi…cu adevarat…Suntem aici…poate nu intamplator…Nu stiu ce-ar fi fost in “viata noastra”…Poate nu ne-am fi intalnit, poate am fi fost cu alte persoane, poate n-am fi avut rabdare sa ne cunoastem….Dar ne-a fost dat sa fim aici…impreuna…Nu conteaza timpul, imprejurarile sau ce e dincolo de acesti pereti…

Ea…se mai plimba o vreme…o framantau o multime de ganduri…multe variante…N-ar fi vrut dar nu putea sa nu-l puna pe “daca” inainte….

-Stii ce-i ciudat, spuse ea dupa o vreme….Am senzatia ca sunt cu tine de-o viata. Ma simt in siguranta…sunt linistita cu tine…Nu inteleg de ce. Eu am greu incredere in cineva…Poate pentru ca esti singurul din…de dincolo…Nici nu stiu cum sa-i spun…De acasa…Noi doi intr-o mare de straini! De asta nu stiu ce sa-ti raspund. De fapt….Poate nici nu trebuie sa-ti raspund…Nici nu trebuia pusa intrebarea…

-Deci, suntem impreuna! concluziona el. Nu vreau sa mi te rapeasca cineva….nici la propriu, nici la figurat…

-Fereasca…nici nu rosti asta!

Ridica privirea spre ea si ochii-i zambira cu blandete. Ea vru sa faca un gest dar se opri brusc.

-Ce-ai vrut sa faci? Nu te opri…

-Esti un alintat…

-Hai, fa ce-ai vrut sa faci…

Ea il privi o clipa, zambind incurcata…Apoi ii lua fata in maini si-i saruta ochii…Unul cate unul…

El a ramas uimit. Nu s-ar fi asteptat la asemenea gest. N-a spus nimic. Ce mai era de spus?”

…………………………………………………………………………………………………………………………………….

 

16 septembrie 2017

 

 

 

 

 

Rataciti…
Tagged on: