Cand pleaca cineva din viata ta, apropiat sau cunoscut, simti ca timpul se opreste…Are nevoie de-un RESET…

E ca si cum ti s-ar inchide o usa-n nas…atunci cand ti-e lumea mai draga…

Te obliga sa fii mai atent, sa privesti in trecut, sa te privesti, sa-i privesti pe altii cu alti ochi…

Te opresti in loc si-ai vrea sa aduni la tine timpul si toate amintirile uitate…toate lucrurile netraite…

E un mod prin care Universul te aduce cu picioarele pe pamant. Te face sa fii mai bun, mai atent, mai sincer cu tine si cu cei din jur. Iti spune ca e bine, din cand in cand, sa zambesti…

…sa-ti aduci aminte sa ceri iertare, sa fii bland, sa fii empatic…

…sa te bucuri de nori, de soare, de oameni…

…sa nu uiti, sa nu ridici din umeri, sa-ti pese…

…sa nu uiti sa dai un telefon, un mesaj, sa faci o urare…

…sa nu te ia pe nepregatite disparitia cuiva…

…sa nu regreti ca n-ai spus cuvinte, c-ai lasat ani de uitare intre voi…

Te intrebi:

“Unde am fost in tot timpul asta? Ce-am facut?”

Ai fost aici…Ai trait…Ai uitat…Ai lasat sa treaca ani…

Acum te trezesti ca doare…

Disparitia cuiva provoaca pareri de rau dureroase…

Nu mai poti intoarce timpul…

Nu-i mai poti spune…

Daca s-ar putea!

Daca n-am avea regrete!

Daca uitarea n-ar face parte din noi!

Daca moartea nu si-ar lua partea atat de devreme!

Si trece timpul…

Ne promitem ca nu mai uitam…

Pana data viitoare…

Caci viata are grija sa ne dea batai de cap…

…..

( In amintirea unei foste colege care s-a stins zilele astea…Mult prea devreme…)

 

26 februarie 2018

 

 

 

Prea devreme…
Tagged on: