Cand pleaca cineva din viata ta, apropiat sau cunoscut, simti ca timpul se opreste…Are nevoie de-un RESET…
E ca si cum ti s-ar inchide o usa-n nas…atunci cand ti-e lumea mai draga…
Te obliga sa fii mai atent, sa privesti in trecut, sa te privesti, sa-i privesti pe altii cu alti ochi…
Te opresti in loc si-ai vrea sa aduni la tine timpul si toate amintirile uitate…toate lucrurile netraite…
E un mod prin care Universul te aduce cu picioarele pe pamant. Te face sa fii mai bun, mai atent, mai sincer cu tine si cu cei din jur. Iti spune ca e bine, din cand in cand, sa zambesti…
…sa-ti aduci aminte sa ceri iertare, sa fii bland, sa fii empatic…
…sa te bucuri de nori, de soare, de oameni…
…sa nu uiti, sa nu ridici din umeri, sa-ti pese…
…sa nu uiti sa dai un telefon, un mesaj, sa faci o urare…
…sa nu te ia pe nepregatite disparitia cuiva…
…sa nu regreti ca n-ai spus cuvinte, c-ai lasat ani de uitare intre voi…
Te intrebi:
“Unde am fost in tot timpul asta? Ce-am facut?”
Ai fost aici…Ai trait…Ai uitat…Ai lasat sa treaca ani…
Acum te trezesti ca doare…
Disparitia cuiva provoaca pareri de rau dureroase…
Nu mai poti intoarce timpul…
Nu-i mai poti spune…
Daca s-ar putea!
Daca n-am avea regrete!
Daca uitarea n-ar face parte din noi!
Daca moartea nu si-ar lua partea atat de devreme!
Si trece timpul…
Ne promitem ca nu mai uitam…
Pana data viitoare…
Caci viata are grija sa ne dea batai de cap…
…..
( In amintirea unei foste colege care s-a stins zilele astea…Mult prea devreme…)
26 februarie 2018