Nu-mi lipseste nimic…
Chiar nimic!…Cred…
Si totusi, astazi, am tras o repriza de plans…Lacrimi din alea, pline, fierbinti, din adancul sufletului…
Habar n-am de ce!
Stie el, sufletul…Prea plin de toate, prea obosit, prea dornic de schimbare…
Nu l-am intrebat nimic…
L-am lasat asa, sa se descarce, sa se elibereze, sa se linisteasca…
Stiu ca-si revine…de multe ori, ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic.
Sau poate doar se preface?
Nu pun intrebari…Nu vreau sa aflu…Nu vreau sa-l deranjez…
Are voie si sufletul sa-si traga “sufletul”, sa se odihneasca…
3 ianuarie 2020
Pauza…