Îi adie vantu-n par si-i infoaie rochia…E bine!…

Briza-i racoreste sufletul…curata plaja…o linisteste pe ea…ridica valurile…îi usuca lacrimile…

E singura in calatoria asta…Are nevoie de timp…De timp cu ea….

Sa-si spuna, sa-si aminteasca, sa se certe, sa-si zambeasca….

Sa faca curat in suflet, sa viseze, sa priveasca asfintitul…si rasaritul, daca se poate…

Cate nu sunt de facut!

Timp cu tine…

Tu si Timpul…

Tu si cu Tine…

Fata-n fata, la o cafea…

E greu de prins “timp cu tine”…

Timpul, de regula, nu are timp…

El e vinovat…TIMPUL…

Vezi urma pasilor tai pe nisip…

Par nehotarati astazi…

Te-au adus la o masa, pe plaja, si-acum s-au pierdut in mare….

Privesti in zare…Liniste, valuri mici, lenese si stralucitoare….aduc povesti din larg…

O cana de cafea apare-n fata ta….Nu te uiti cine-a adus-o…Îi vezi doar pasii pe nisip…Dar pasii lui nu conteaza…

Ti-a amortit cotul care-ti sprijina visele…si capul greu de ganduri…

Dar nu te misti…Nu strici tabloul…Nu strici momentul…E bine asa…

Îti studiezi pasii…pasii tai pe nisip…

Candva erau mai multi…aveau pereche…

Acum sunt singuri si nehotarati…

Au timp sa se gandeasca…sa se odihneasca…sa caute…sa-si aminteasca…

Chiar…si pasii au nevoie de timp…..

Tu nu te misti…Se lasa inserarea…Luna-si face loc pana la mal…Asterne covor de lumina pe nisip…

Pentru pasii tai…

Pentru timpul cu tine…

Si luna are timp…

Oare timpul are nevoie de timp?

 

10 august 2017

 

Pasi pe nisip…
Tagged on: