Internetul abunda in ultimul timp de teme privind dependenta emotionala in cuplu, traume psihice, relatii toxice…Tone de randuri, de articole, de pagini, de exemple, de povesti, de solutii, de idei….Si totusi, ele persista! Exista!…

Imi vin multe exemple in minte…Multe cazuri in jurul meu, de-a lungul anilor…

Multi nu invata nimic din ce li se intampla…Nici din greselile lor, nici din greselile altora. E usor in teorie…mult mai greu in practica, probabil…

…………………………

Am vazut-o zilele trecute pe o retea de socializare.  Au trecut anii peste ea dar arata inca bine. Spilcuita (cum ar spune bunica!), aranjata, cu zambetul de “la mine totul e perfect!” afisat.

Cat de usor pacalim oamenii in mediul virtual! Putem fi cine vrem, cum vrem…

Uneori suntem deprimati cand vedem afisate atatea zambete, atata perfectiune, atata bunastare…

De fapt, totul e doar o mare minciuna. E doar o inchipuire a ceea ce am vrea sa fim, a ceea ce am vrea sa creada altii ca suntem…

Visul e gratuit!

Povestea ei ….

Se angajase de curand ca vanzatoare la o firma. N-avusese job de ceva vreme si vroia sa impresioneze. Petrecea destul timp in oglinda aranjandu-se. Poza in fata colegilor in cea mai fericita de pe pamant. Avea un sot si un copil acasa. Unii spuneau ca-i merge bine, ca are o familie frumoasa.

Parea deschisa, relaxata, fara griji…Tot timpul cu zambetul pe buze, mieroasa, intelegatoare, pisicoasa, gata sa ajute oricand si pe oricine….sa dea sfaturi…Chiar si atunci cand nimeni nu le cerea!

Mi s-a parut cam periculoasa dar am zis ca sunt eu prea aspra, prea critica…

Personal, am cam tinut-o la distanta. Nu-mi plac oamenii ostentativi, dornici sa ti se bage in suflet cu orice pret. Dornici sa-ti devina prieteni chiar daca tu nu simti ca sunteti pe aceeasi lungime de unda.

A trecut o vreme…

Dupa ce s-a invartit zgomotoasa in stanga si-n dreapta, dupa ce lumea a inceput s-o cunoasca, au aparut voci, stiri, barfe…

Nu tuturor le-a fost pe plac. S-au aflat lucruri…

Facuse de tanara un copil. La 16 ani abandonase scoala…Cel cu care facuse copilul n-a vrut s-o ia de nevasta. Ba multa vreme, n-a recunoscut nici copilul. Nu era sigur ca e al lui…

El provenea dintr-o familie cu ceva bani.  Castigati nu tocmai pe cai cinstite…Dar adapostiti de numele pompos al unei firme.

Dupa 5-6 ani in care s-a tot tinut dupa el, a reusit…A recunoscut copilul si a luat-o si de nevasta. El radea si povestea la toti ca era “beat manga” cand a facut asta.  Parintii lui nici n-au vrut s-auda, iar el….El era ceva de genul: “Ai vrut sa fii cu mine, ti-a iesit! Dar cu asta ramai! Eu fac ce vreau, imi traiesc viata cum vreau si cu cine am chef!”

Hm…casatorita doar in acte…pentru statut?

Nu stiu de ce s-a complacut in asa situatie. Mai sunt mame singure pe lumea asta…Are familie numeroasa care ar fi putut s-o ajute…

Atat de indragostita? Dependenta de el? Sau doar ambitie?

In fine…

N-aveau casa lor. Stateau la o ruda (a lui!), in varsta si sperau sa le ramana casa dupa…De fapt, lui sa-i ramana…Era ruda lui…probabil asa era intelegerea…A trebuit “sa mearga in varful picioarelor” si-acolo. Doamna respectiva “s-a incapatanat” (cum spunea el!) sa traiasca ceva ani (cred ca vreo 10 dupa ce s-au mutat ei) si viata cu ea n-a fost deloc usor de dus. De fapt, totul cadea pe ea…

El era hai-hui…cu viata lui…cu drumuri…cu afaceri…Niciodata nu stia pe unde e si cand o sa apara…N-avea curaj sa-l intrebe unde, cand, cu cine…Avea statut de tolerata!

Si cand indraznea…vorbe urate si chiar batai…

Si totusi, cand o vedeai, parea persoana cea mai fericita de pe pamamnt iar sotul ei, perfectiunea intruchipata.

Dar, de la o vreme, nu stiu de ce, a inceput sa povesteasca…Sfatoasa, de parca ar spune: “Da… vezi?…nu fa ca mine…”

Ori s-a prins ca mai aflase lumea una-alta…orasul e mic! Si-atunci, a luat-o ea inaintea stirilor…

Ce-i drept, cam pierduse startul!

Devenise victima…se plangea oricui avea timp si chef s-o asculte…

Te intrebai, cum schimbase asa usor discursul, peste noapte?

Azi…maine…poimaine iar…pana a ajuns si la urechile sefului ei…Care, se pare, a crezut-o, a compatimit-o, a inteles-o, a ajutat-o, a facut ceva morala sotului…asa, ca-ntre barbati…Ulterior, a primit-o si-n patul lui…

In firma, devenise mana dreapta a sefului…

Cu cat crestea aprecierea sefului, cu atat se plangea mai mult de sot…

Lumea a inceput iar sa barfeasca, sa-si dea coate, sa zambeasca cu subinteles…

Toti au stiut intr-o zi ca are o relatie cu seful ei…

Ups!…A aflat pana si sotul! Care i-a cam pus bagajul la usa…Dar unde sa se duca? Seful era nitel insurat…

Si cum “gura lumii n-o astupa nici pamantul”, aflase si sotia…

Se zice ca ar fi fost ceva scandal…si batai…si amenintari…si lupte pentru a demonstra ca nu-i chiar asa…

Printre colegi, era cu capul sus, cumva superioara….

“Joaca tare, a zis unul. Oare ce vrea sa obtina?”

Seful nu si-a lasat nevasta. Nici nu luase in calcul asta!

Ea a luptat mult sa nu fie data afara din casa. O vreme a stat la mama ei.

Oricum, viata cu el, n-a mai avut!

Un vesnic chin, scandal si plecari cu saptamanile de-acasa. Doar el stia pe unde. O insela pe fata cu cine apuca…de multe ori, cu prietene de-ale ei…(ce mai prietene!)…

Probabil era un soi de razbunare…Habar n-am ce logica au astfel de oameni! Si el, si ea!

Ea?…Nu s-a lecuit…S-a tinut scai de sef…Spunea ca pleaca in delegatii, dupa marfa. De fapt, statea cu el intr-o garsoniera inchiriata…

Nu stiu cum au pus capat scandalurilor si certurilor din ambele case. Cert e ca, dupa un timp, lucrurile s-au linistit. Ea a ramas, in continuare, mana dreapta a sefului, omul bun la toate. Ba chiar, sotul si seful au facut pace!

What?

Nu-mi place sa judec pe nimeni. Nu-mi place sa judec alegerile nimanui. Dar asta n-am inteles-o!

M-am gandit ca poate, nefericirea de acasa a facut-o sa caute fericirea in alta parte. Era vulnerabila si cateva cuvinte frumoase or fi

tentat-o. Poate ca a gasit fercirea. Dar cu ce pret? Cu cel al nefericirii alteia? Ea, care se plangea ca e inselata, facea la fel, cu buna stiinta?

Privind-o in ochi pe cealalta?

Nu stiu! E greu de inteles! E greu sa te pui in pielea altuia!

Nu l-am inteles nici pe el. Sa stii ca sotia ta e amanta altuia si tu sa fii prieten cu el? Sau asa declari…

Sa stai la aceeasi masa cu el?

Sau erau buni banii sefului?  Si relatiile lui?

Lumea se ferea de ea. Daca la inceput au compatimit-o, acum se uitau cu dispret. N-avea nimeni curajul sa spuna ceva, s-o intrebe. Era mai important pentru fiecare sa-si mentina jobul. Si-apoi, cui i-ar fi pasat de viata ei?

Au fost vreo doua care au tinut mortis sa-i zica ce cred, dar au zburat in scurt timp din firma.

Vremea a trecut.

Nu inseamna ca ea avea viata buna acasa…Acum insa, avea “sprijin”…Nu-i mai pasa.

Intre timp. a mai facut un copil.

Lumea se intreba al cui e….Ea stie!

Si, cum nimic nu tine o vesnicie, dupa ceva ani, seful a plecat din tara. Definitiv!

Nu si-a luat amanta cu el…Doar familia…Cea reala…

Jale!

Nu credea ca-i face asta. La firma, lumea o cam lua peste picior. Unii plateau polite doar de ei stiute. Nu mai avea sprijin. Acasa…nici atat!

Nu mai erau bani la discretie, drumuri prin tara, vacante…Nu mai era “sefa”. Nu-i mai pasa nimanui de ea!

Auzisem ca s-a si despartit. El o daduse afara din casa si- luase si copiii. Erau plini de datorii pe la banci.

Luxul si superioritatea pe care le afisa, disparusera!

Au trecut ceva ani de-atunci. Uitasem de ei.  Au fost doar trecatori prin viata mea. Nimic semnificativ.

Si zilele trecute, zic, ii vad pe o retea de socializare. Pe amandoi…soti…Intr-o poza in care ziceai ca nimic nu s-a intamplat…daca n-ai fi stiut povestea din spate…Parca n-ar fi  trecut grozaviile alea peste ei!

Ceva comentarii acide m-au facut sa inteleg ca nu s-a intamplat vreo minune. Doar lucruri greu de impartit…Apoi, copiii care acum sunt mari…cred ca majori…

O viata zbuciumata, traita “pe dos”…

E greu de digerat pentru mine…

Cei din fotografie mimeaza inca fericirea, bunastarea, linistea…

Stiu sa o faca…Toata viata asta au facut…Cand or mai fi si trait?…Ei stiu…

Dupa ce se stinge blitz-ul aparatului de fotografiat, ce ramane?

O fi bine sa traiesti asa, in minciuna?

Nu realizezi ca esti propriul tau dusman, ca te minti ca traiesti, ca totul in jurul tau e doar vant…

Nu pot sa-mi iau ochii de la ei…Zambitori, aranjati, mandri, fericiti….dar ce-i in spate, numai ei stiu!!!

…………………………………

 

8 august 2017

 

 

 

 

O viata traita pe dos…