Nu-ti cer nimic!
Da-mi tu ce crezi…
Nu cer nimic, cu toate ca, stii!, lista e lunga…
Am adaugat altele la cele vechi pe care, inca, le astept….
Ai noroc cu mine!
Sunt rabdatoare…Nu cred ca stii pe cineva mai rabdator.
Nu fac scandal ca altii…nu te cert…nu tip…nu intreb “de ce?”…
Am invatat sa tac, am invatat sa ascult, am invatat sa inteleg…sa te inteleg…
Stii ca unele lucruri sunt pe lista de ceva ani, nu?
Si totusi, nu urlu, nu dau cu viata de pamant…
Poate oftez din cand in cand…
Ma uit tacuta pe geam si ma gandesc ca, uite…a mai trecut un an…Al catelea oare?
Ce mai conteaza?
Poate ca inca nu merit, poate ca inca n-a venit timpul, poate ca inca nu sunt pregatita…
Tu stii mai bine!
Dar, crezi ca voi mai avea timp pentru toate? Voi mai avea putere sa ma bucur?
Sau voi pati ca pe vremuri, mult in urma, cand asteptam atat de mult sa am ceva incat, atunci cand mi se implinea dorinta, deja nu mai puteam sa ma bucur. Asteptarea umbrea tot…
Se pare ca nu scap de asta nici acum. “Asteptarea” a devenit umbra mea…
Asteptare si rabdare…
Pana cand?
7 ianuarie 2020