La miezul noptii timpul se opreste in loc. Nu e nici ieri, nici azi, nici maine…
Un timp fara timp…
Universul isi tine respiratia pret de cateva secunde…
Secunde lungi cat o viata…
Ca intr-un joc de copii, alergam haotic intre trecut, prezent si viitor. Nu-i loc de trecut, nu stim nimic de viitor, nu ne agatam de prezent.
Tinem timpul in loc!
Analizam sperantele trecute si viitoare…Invatam sa pretuim viata, lumina, iubirea…
Traim intr-o bucla care se tot repeta…Alergam mereu si mereu intre trecut, prezent si viitor…
Si cand totul revine la normal, cand secundele suspendate in aer se termina, vedem viata cu alti ochi, vedem lumea cu alti ochi…
Avem sperante, sperante si iar sperante…
Amestecam mereu sperantele trecutului, viitorului si prezentului…
Lasi in urma tristeti, dureri, bucurii, sperante…
Lasi in urma oameni…Cel mai greu lucru este sa mergi mai departe fara o parte dintre ei!
Esti nerabdatoare…
Speri, speri ca nu vei mai cara aceleasi poveri in spate si-n anul urmator…
Speri…doar asta faci in fiecare an, nu?
S-a oprit timpul si speri sa se piarda intre lumi tot raul, tot necazul, toate regretele, toate nereusitele…
Sa nu mai gaseasca drum inapoi…
Sa se piarda de tine…
Sperante pentru viitor?
Lumina, culoare, iubire, senin, bucurie, reusite, sperante…toate pentru un NOU AN….
Credinta, rugaciune si incredere…
Si oameni buni! Mereu avem nevoie de oameni buni alaturi.
31 decembrie 2019