Suna ciudat, dar n-am gasit altceva. Ceva ce s-ar fi potrivit cu zilele in care traim. M-am gandit abia acum, dar cred ca ar fi fost interesant un astfel de jurnal tinut inca din prima zi.
In fine! Stau de atatea zile in casa, incat am si pierdut sirul; nu mai stiu in ce data suntem sau in ce zi. Ce mai conteaza?! Noroc ca mi-au picat ochii pe o postare astazi: 25 martie-Buna Vestire, zi de dezlegare la peste.
Ma gandeam ca anul acesta merit…Merit? Adica, am postit! Candva, cineva mi-a spus ca numai cine tine postul corect are voie sa se bucure de ziua aceasta, cand se mananca peste. Merita, adica…Cine nu, poate manca cand doreste – ce mai conteaza ziua?
Incepe sa-mi dea tarcoale anxietatea…Uh!, si-abia o fugarisem…Dupa mai bine de o saptamana de izolare, incepe sa-mi fie frica sa ies din casa.
Daca?…
Alung repede din minte…Cred eu!
Te blindezi ca de razboi: manusi, masca, spirt…Pleci cu Doamne-ajuta! Te bucuri ca e frig, vantul te ia pe sus, la propriu…Poate sta lumea in casa, in sfarsit! Nu mai e coada la farmacia din colt, iar la Mega, 2-3 oameni. Slava Domnului!
Iti dispare paranoia, pentru o clipa…
Culmea, si rafturile par pline. Faina, hartia igienica, sunt la locul lor. Lipseste, in continuare, drojdia dar, cui ii pasa?!
Iau, asa, cu bun simt, cate una din fiecare si, ca sa nu uit de ce-am pornit la lupta, arunc in cos si o conserva de ton. Asta va fi pestele meu din 25 martie. Atat! Restul, intr-o alta viata, viata de dupa…virus…
Ajunsa in casa, ma gandesc ca repede, nu mai ies. Ma termina frica si acel, “daca…”. Un “daca…” care nu a prea avut loc in viata mea pana acum.
Cred ca multi dintre noi, dupa ce iesim din perioada asta, vom cam avea nevoie de psiholog. Sa ne vindece de frici…frica de virus, frica de a iesi din casa, frica de a da mana cu oamenii, frica de a ne imbratisa, frica de a stranuta sau tusi…frica zilei de maine…
Norocul meu e ca am o prietena buna in bransa asta. Intr-o zi va voi povesti despre ea. Merita, e un personaj! In sensul bun al cuvantului! Foarte bun…
Da…dupa, nimic nu va mai fi la fel…am tot spus-o zilele astea …Atat de mult incat, totul mi s-a parut lipsit de sens. Astazi, am auzit-o intr-un live, pe o retea de socializare si, dintr-o data, am constientizat-o din plin, foarte dureros.
O lume moare ca alta sa se nasca!!! Suntem pregatiti pentru asta? Vrem?

23 martie 2020

Jurnal de izolare…
Tagged on: