Unii iti vor binele cu orice pret….Fara sa stie ce e acest “bine”, fara sa se intrebe daca tu il cauti, daca ai nevoie de el…Fara sa stie daca ar corespunde cu ceea ce tu iti doresti…Nici nu-si pun problema daca nu cumva deranjeaza, sufoca…Ei stiu atat, ca-ti vor binele!

Dar ce e acest “bine”? Pentru unii…Pentru altii….

“Sa-ti prezint pe cineva….”

“E un baiat bun…”

“N-a avut noroc pana acum…”

Na, o fi norocul lui la mine!

Ma deranjeaza la culme astfel de “dorinte” …incapatanarea celor din jur de a-ti pune tie viata in ordine…

Ce fel de ordine? Cu ce drept? Cu ce scop?

Nu vrei si totusi, ei insista…Cu incapatanare…Ofensati ca nu accepti…

La ce se gandesc oare?

Esti defecta?

Ai o problema?

Au ei o problema?

Trebuie musai sa fii in turma? In “randul lumii”?

Ce asteptari au? Ce vor de la viata ta?

De ce nu-si vad de vietile lor?

De ce nu-si fac curat la ei in suflet, in viata?

Au ei pe cineva…Pe care vor sa ti-l bage cu sila in viata…

Nu le pasa ce-ti doresti…Ce ai in suflet…Ce asteptari ai…

Ba chiar iti fac reprosuri…

Nicio clipa nu-si pun problema daca ce considera ei a fi “baiat bun” e in consens cu asteptarile tale…

Te iau inainte de parca ai purta un stigmat…Stigmatul singuratatii…

Sigur, nimeni nu-si doreste sa fie singur…

Toti ne dorim un suflet langa noi, o jumatate, o pereche…

Dar nu oricum…Nu pe oricine…

Nu inteleg de ce am face compromisuri, de ce ar trebui sa ne ingropam adanc in suflet, dorintele, asteptarile, principiile…doar pentru ca lumea considera ca nu trebuie sa fii singura…

De unde graba asta de a accepta orice?

De ce nu inteleg ca, inchipuindu-si ca-ti fac un bine, de fapt te umilesc, te marginalizeaza…

Esti o piedica…o “anomalie”…

Dar cine face reguli? Cine-ti da dreptul de a face curat in viata altuia?

Cine-ti da dreptul de a-i trasa drumul, de a-i schimba destinul?

Mai ales, cand ai ceva ani in spate, ceva experiente (placute sau nu!), nu mai esti dispus sa accepti orice…Esti mai selectiv, mai pretentios, mai grijuliu cu viata ta…

Dorinta altora de a-ti pune ordine in viata te supara, te deranjeaza…Te face sa-ti aperi mai mult principiile, valorile, ideile, sperantele, “binele”…

“Binele” tau sigur nu corespunde cu al altora…Nu mai corespunde cu ideea de a te “inrola” in randul celor care, fericiti sau nu, stau in relatii doar pentru a nu fi singuri, doar pentru a salva aparente…

Lasa-ma sa-mi caut eu binele…

Sa-mi aleg eu drumul…Sa-mi dau eu seama daca vreau, daca merita, daca am de ce…

Lasa-ma sa-mi aleg eu valorile, principiile, sentimentele, visele, zambetul, sensul…

Nu-mi pune in fata un om neimplinit, alungat din alte casnicii, debusolat…Un om care cauta, de cele mai multe ori, doar o femeie care sa-l ingrijeasca…

Nu caut asta!

Sau, daca mi se intampla, sa fie pentru ca vreau eu, pentru ca am ales eu, nu pentru ca sunt obligata…

Sa fie pentru ca am vazut in el acel “ceva” care sa merite sa ma opresc din drum, care sa merite riscul…

Altfel, pentru ce?

De ce mi-asi face existenta mai grea?

Sigur…Pentru altii poate ca functioneaza…Poate-si doresc…Poate e mai usor asa…

Dar daca nu ti se cere, daca stii ca deranjezi cu astfel de idei si insistente, de ce o faci?

E ca si cum nu meriti altceva decat “binele” impus de altii…

Faceti curat in sufletele voastre si-n viata voastra inainte de a avea grija altora…

Daca acolo, la voi, e bine, veti intelege dorintele celorlalti de a-si urma, cum cred ei, drumul…

Veti sti sa le respectati alegerile si sufletul…

Lasati-i sa fie fericiti, asa cum simt ei!

Daca e sa fie, bine! Daca nu, nu!

La urma urmei, Dumnezeu are un plan pentru fiecare…

Cine esti tu sa-i strici randuiala?!

24 iunie 2019

Insistente…
Tagged on: