Unii oameni apar inexplicabil in viata noastra.
Nu-i cunosti, nu-i vezi, nu-i stii, dar te trezesti peste noapte ca sunteti prieteni.
Descoperi ca aveti, cumva, vieti asemanatoare, povesti comune…
Aceleasi tristeti, aceleasi dezamagiri…
Chiar si varsta este aproximativ egala…
In anumite etape din viata, vi s-au intamplat cam aceleasi lucruri…
Aceleasi pierderi, intr-o forma sau alta…
Ba chiar se intampla sa fiti aceeasi generatie, sa va placa aceeasi muzica, sa aveti cam acelasi mod de a gandi…
Copii de varste apropiate …
Si totusi, va despart kilometri…multi…
Te-ntrebi cum, asa, dintr-o data, se leaga prietenia intre voi?
Cum poti avea incredere in cineva din prima clipa?
Cum poti sa-i spui cu atata usurinta tot ce ai pe suflet, tot ce te-ai ferit sa spui celor de langa tine?
O fi coincidenta?
O fi intamplare?
Sau e doar un om trimis in calea ta?
Cand tu ai nevoie…
Sau el are nevoie…
Sa se vindece de rutina, de singuratate, de lacrimi…
Sa stie ca, in sfarsit, il asculta cineva, ca-i pasa cuiva de el, ca-l suna cineva, ca poate rade, ca poate povesti toate
minunile care-i trec prin minte…
Fara sa fie judecat…
Fara sa fie privit de sus…
Un fel de refugiu?
Sa stie ca nu poate fi mintit, inselat, respins…
O prietenie aparuta la momentul oportun….
Un om pus in calea ta ca o punte spre o alta etapa…
Un sprijin, o lectie, o dovada…
Ai oameni langa tine…Ai familie, ai rude, ai prieteni…
Ai viata ta…
Si totusi, ai nevoie de altceva…
E ca un pansament pentru suflet…
O taina…
5 octombrie 2018
Frumos scris!