Ea era trista si ingrijorata….
El, iubea o alta fata…
S-au “intalnit” la mijloc…
Fara sa stie de ce…
Nu asteptau nimic…
Nu-si doreau un alt drum…
Nu-si doreau pe nimeni in viata lor…
Erau obositi, apatici, absenti…
Ea…era speriata…
El…cam dur, trecut prin viata…
Proveneau din medii diferite, asta facandu-i sa priveasca viata diferit…
Ea a batut in retragere…
In alte conditii, lui nu i-ar fi pasat…
Ar fi ridicat din umeri nepasator, ar fi zambit ironic…
Poate ar fi facut si-o remarca…
Dura…
Doar asta-l caracteriza, nu?
Si totusi, a insistat…
Isi dorea s-o cunoasca…
Doar s-o cunoasca…
Nimic altceva!
Inima lui era nitel ocupata…asa spunea…
Era curios…nu-i dadea prea multe sanse…
Nu era obisnuit cu “printese” care traiau intr-un “glob de cristal”…
Ba chiar le detesta…
Si totusi, de ce s-a oprit la ea?
De ce dorea s-o cunoasca?
Ce spera sa afle?
Era o “ciudatenie” pentru el…
Ea i-a raspuns laconic…formal…
Nu stia cum sa-l ia…
Nu era obisnuita cu astfel de persoane…
De fapt, nu prea era obisnuita cu nimic…
O vreme, chiar l-a evitat…
Nu-i raspundea…”uita” ca exista…
El…s-a suparat, i-a reprosat…
Trecea printr-o perioada grea…
Si ea…dar altfel…
Griji de “printesa” in “glob de cristal”!
El…avea o viata dura, o viata cu care se cam luase la tranta…
De unde stia el ca ea va fi cea care-l va ridica?
Insistenta lui a convins-o…
Si-au spus lucruri…
Au povestit, s-au contrazis, s-au certat, s-au impacat…
Doua firi total opuse…
Doua vieti duse la Poli diferiti…
Asta i-o fi atras?
Asta i-a tinut impreuna?
S-au descoperit…
Si-au spus secrete…
Si-au dat sfaturi…
Usor, el a indemnat-o sa infrunte realitatea, s-o cunoasca…
A invatat-o cum…
Tinea la ea!
Era prietena lui de peste mari si tari….(ma rog, nu chiar asa departe!)…
Era cea care pierdea nopti sa-i scrie…
Era cea careia el, i-a pus pentru o vreme sufletul in palma…
Zeci, tone de cuvinte, de randuri, zburau intre ei…
Viata toata stransa intr-o carte nevazuta…
Pe ea, perioada a marcat-o!
Era la cotitura, la un sens giratoriu…
Avea multe drumuri in fata si nicio idee…
El i-a prezentat variante…
Din perspectiva lui…
El stia “sa traiasca”!
N-a vrut sa-i arate calea…
Trebuia sa aleaga ea…
Trebuia sa fie drumul ei…
Intr-o zi, a surprins-o cu cateva cuvinte…
El spune rar cuvinte frumoase…
Venite de la el, sunt cel mai frumos cadou…
“Esti cel mai minunat om pe care l-am intalnit in toata viata mea…Cel mai minunat suflet….”
Cuvintele au ramas acolo, scrise….nu le gaseste acum in tona de randuri…
Apreciere, incredere, tandrete…
Ea, topise ghetarul…
“Ai reusit sa mi te bagi pe sub piele si asta ma face sa ma sui pe ziduri….”
Stia ca trebuie sa se fereasca…
N-ar fi vrut sa piarda atata prietenie pentr-o inima proasta…
Stia ca nu e bine, ca n-ar fi mers…
Era doar de proba…
El n-ar fi avut rabdare…
El…
S-a ferit…
Stia ca odata facut pasul nu va mai putea scapa…
N-ar fi vrut s-o raneasca…
Atunci cand ar fi plecat…
Caci ar fi plecat, cu siguranta…la un moment dat…
I-a ferit distanta…
Au facut pasi in spate amandoi…
Era o inima la mijloc de care s-au ferit…
Nu trebuia…
Au mers mai departe…
Sprijinindu-se reciproc…
S-au ascuns in spatele “prieteniei”…
Ea?….
….poate ar fi tentat-o…
….poate ca ar fi topit distanta…
….poate ar fi incercat…
Dar a ferecat mai bine usa “globului de cristal”…
Dincolo de usa…
….era frica…
….si realitatea…
….si durerea…
….si zambetul lui ironic…
….si ochii albastri….
Era mai bine in “globul de cristal”…
Stia ca nu trebuie sa faca pasi spre el…
Ar fi speriat-o ecoul lor…
Pentru el, ea era ca o carte deschisa…
Stia ce gandea, intuia…
Avea si el o frica…de a nu ceda…
Si intr-o zi, cand a venit timpul…
Au inceput, treptat-treptat, sa mareasca distanta dintre ei…
Pana s-au pierdut…
Pana nu s-au mai zarit…
Ea nu stie nici acum cum s-a intamplat…
S-a pierdut de el atunci cand i-a dat drumul la mana…
El stia ca e timpul ca ea sa zboare…
Era pregatita!
Dar drumul nu era spre el…
El…nu exista…n-avea chip…n-avea culoare…
Era doar un fior si-o amintire in inima ei…
Era locul in care ea “s-a facut mare”…
Locul in care a lasat in urma “globul de cristal”….
5 august 2017
One thought on “Globul de cristal…”