Mintea mea o ia razna cand ploua. Intr-o astfel de zi imi doresc sa stau in casa…cu o carte si cana de cafea buna. Sau ceai….Sa pot privi ploaia prin ferestrele mari. Sa fiu de fata cand Dumnezeu reimprospateaza culoarea ierbii, copacilor, florilor, cerului….
Ador mirosul ploii…
Starile sunt ciudate. Uneori imi “vad” viitorul. Ma chinui sa-l proiectez. Alteori, ma gandesc la lucruri din trecut. Amuzante, vesele, triste, ciudate….depinde…..Se intampla sa-mi aduc aminte chestii marunte, lucruri despre care n-as fi gandit vreodata ca le pot tine minte, ca merita tinute minte….O imagine, un chip, o miscare, un lucru banal….ceva legat de-o ploaie veche….
Astazi, mi-am adus aminte de un copac. Un par inalt si batran din curtea casei parintesti. Facea putine pere…mici, patate…Parfumul lor, insa, nu l-am mai intalnit niciodata de-a lungul vietii. Nici nu stiu ce soi erau, ce nume aveau….
Intr-o zi, nu l-am mai gasit. Minunea aceea care strajuia zarea dincolo de acoperisurile caselor, devenise lemn de foc. Ploua cand am descoperit locul gol, fara viata. Iubesc copacii….Poate si din aceasta cauza, mereu desenele mele sunt cu copaci.
M-a durut locul gol….
Acum stau tolanita in fotoliu….Incerc sa citesc dar zgomotul monoton al ploii , lumina difuza si moleseala dulce a amintirilor ma fac sa motai ca o batranica….Hm…lipseste pisica, ghemul de lana si ochelarii cazuti pe nas…
E atat de bine, uneori, cand ploua….
E atata liniste….
Si pace….
Si miros de verde proaspat….
Ganduri in ploaie….
18 iunie 2017