E noapte, trecut de 2 si nu pot sa dorm. Confuzia si agitatia ultimelor zile, a ultimelor saptamani chiar, nu-mi da pace. As vrea sa inteleg, sa-mi pun gandurile, faptele, ideile in ordine, dar nu-mi iese. Vad tot ce se intampla in jur si totusi, nu inteleg nimic. Nu inteleg cum s-a intamplat asa, dintr-o data, de parca o mana nevazuta a aruncat durere si zbucium peste noi. A asezat omenirea sub un clopot de sticla urias si se mira vazandu-ne cum alergam haotic, ca prinsi intr-o cursa.
Adevar? Test? Razbunare?
Te-ai baricadat in casa si ai senzatia ca timpul s-a oprit in loc. Ti-ai pus viata in stand-by, sau pe sleep-mood. Iti inchipui ca atunci cand se va termina vei relua totul de unde ai pus punct, dar nu-i asa! Viata alearga pe-afara, schiopatand. Bolnava, trista, speriata…Merge inainte! Cumva, nu realizezi inca ce se intampla. Nu simti cu adevarat. Da! Vezi totul: boala, spaima, frica, panica, lacrimi, rafturi goale, oameni pusi pe drumuri, cozi la farmacii, parcuri pustii, stiri, alte stiri, tot mai multe stiri…
E tragic!
Tu, insa, nu simti cu adevarat. Te-ai blocat, te-ai ascuns in “bula” ta si privesti totul ca pe o piesa de teatru. Poate pentru ca anxietatea deja iti dadea tarcoale. Deja te ascunsesesi de lume, de viata, de agitatie. Tu iti doreai sa iesi cumva la liman si-acum, o mana nevazuta te-a impins inapoi. Ti-a trantit cu putere usa …
Iesi din cand in cand ca un fugar, ca un raufacator…Cumperi cate ceva si vii grabita in casa…
Dar e atat de frumos afara!!! Primavara plesneste mugurii copacilor si magnolia din parc a inflorit mai devreme anul acesta. Vantul iti infoaie parul si-ai vrea sa faci o plimbare prin parcul pustiu.
Ironie! In vremurile bune, nu intrai cu saptamanile in parc cu toate ca e in spatele blocului, si-acum…
Te bucuri ca ai gasit ceva medicamente fara sa stai la coada, la farmacie si urci in casa, cu aceeasi rutina zilnica. Te uiti la stiri si vezi cum, pe rand, se inchid scoli, restaurante, cafenele, sali de sport, teatre…viata…
Viata s-a mutat in online. Lumea se intalneste acolo, pun de-un live, gatesc acolo, isi dau sfaturi, stau la o cafea virtuala, canta prin balcoane, fac reclame, joaca teatru, iubeste…
Un virus ciudat ne-a transformat in oameni virtuali! Ciudat…pana mai ieri, blamam viata traita virtual…militam pentru comunicare, pentru renuntare la telefoane si intalniri face-to-face…
Astazi, traim ciudat! O luna, doua luni..
Doua vieti…Una virtuala…Si alta in “linia intai”, cu oameni care se lupta…medici, armata, politie, etc. In lupta cu dusmanul asta nevazut…
Nici nu-ti vine sa crezi ca e adevarat! Ne-a “plesnit” dintr-o data si nu ne revenim!
Cat va tine? Cum vom invata sa avem rabdare? Cum vom invata sa respectam? Pe noi, pe altii…
Cum vom gasi solutii? Si, mai ales, ce va fi “dupa?
Viata se imparte acum in doua: “inainte” si “dupa”…
Pare o joaca, dar nu e! Ne amagim ca ne “intoarcem” la familie, ca ne descoperim, ca ne petrecem timp impreuna, ca invatam sa avem rabdare unii cu altii, ca recuperam timpul, momentele cand am fost prea ocupati, prea grabiti, prea nervosi…
Unii spun ca viata ne-a dat o “palma”, ne-a fortat sa ne redescoperim valorile, radacinile. Dar oare, trebuia sa platim acest pret?
Intreaga lume s-a oprit din mers. Ne-a pus viata piedica…Eram prea grabiti, prea egoisti, prea rai.
Nu stiu daca vom invata ceva din asta. Noi, oamenii, uitam repede…
Ne-am burdusit camarile cu faina si hartie igienica…N-am inteles frica asta de a ramane fara hartie igienica. Poate sa ne stergem mizeria lasata de lacomie, de ura, de egoism…
Virusul e doar o oglinda in care suntem fortati sa ne privim…
Dar ne vedem? Intelegem? Nu cred!
Ii vad pe cei care incearca sa vanda baxuri de hartie igienica soferilor opriti la semafor sau pe patronul de la aprozarul din colt care a marit pretul la cartofi de 2-3 ori. O batrana se cruceste si-si numara banutii. Spera sa-si faca o tocana, ca e post.
“Facem post negru, maica!”
Chiar, e POST!!!
Oare e intamplator ca ne-a lovit totul in aceasta perioada?! E intamplator ca picam toti, ca niste piese de domino?
E POST!!!
Ce va spune asta?
Stiu, nu sunt prea coerenta…Situatia, nesomnul…Asta e starea, astea sunt vremurile!
Ni s-a dat, cum se spune, “viata peste cap”…Nimic nu va mai fi la fel…Omenirea, lumea, in forma pe care am cunoscut-o pana acum, se va schimba…
In bine? In rau? Depinde de noi! Sau, poate nu!
Ganduri bune si rabdare!!!
19 martie 2020