Ma gandesc ca trebuie sa schimb ceva la mine. Dar cum? …Ca n-am putere…

Fac planuri de ceva vreme…

Caut idei…

Nu mi se potriveste nimic…inca…

Ma doare capul…la propriu!

Renunt…

Iau pauza…

Ma mai gandesc si-o iau de la capat…

Urmaresc pagini fel de fel…caut surse de inspiratie…

Zic! Poate-asa ma pocneste vreo idee…

E greu…

Sunt multe lucruri care-mi plac, dar asta nu e deajuns…

Trebuie sa faci totul cu pasiune, cu daruire, pana uiti de tine…

Altfel, ce iese? Nimic!

Ceva banal, superficial…Si tu tocmai de asta fugi… De banalitate, de rutina, de anonimat…

Cauti, in schimb, momentul ala cand, vorba cuiva, iti vine sa maturi cu mana tot de pe masa si te apuci de treaba…

Rapid…sa nu pierzi ideea…sa nu te piarda ea pe tine…

Sa-nchizi usa, sa dai drumul la caini si sa nu te opresti pana cand nu simti ca, finally, s-a conturat ceva…

Te uiti pe geam…

Tu esti in pana de idei!

Sufla vantul puternic peste copacii din fata geamului. Frunze ingalbenite zboara prin aer…

Iti place la nebunie dar te bucuri ca astazi nu iesi din casa. Parca simti prin geamul inchis frigul piscator de-afara.

Zambesti…

Tu esti deja cu mana pe caloriferul caldut. Ai si cana de cafea fierbinte…

Au inceput sa dea caldura…Noptile sunt reci…Erau 7 grade de dimineata…

Coltul meu de cer e innorat.

O fi iarna pe-aproape?

E una care prevesteste (sau cum se spune…nu stiu!) ca va fi o iarna grea.

Ma rog, asa s-a spus si anul trecut si, parca, n-a prea fost!

In fiecare an ne dorim zapada de Craciun…

Ca, cica, aluneca sania Mosului mai bine…

Si?

Oricum, nu vine la mine de ceva ani…

M-oi fi certat cu el? Nu-mi amintesc…Cert e ca nu vine…

Ma ocoleste…

Si ca sa nu fiu mai prejos, nici eu nu ma mai pregatesc pentru zilele lui…

An dupa an, am pierdut, putin cate putin, bucuria, placerea, spiritul Craciunului…

Pana nu mi-a mai pasat deloc…

Am ajuns sa spun: “Eh!…Doar niste zile ca toate celelalte! Cum vin, asa trec! Cui  îi pasa!”

Acum doi ani nici n-am mai impodobit bradul. L-am scos si apoi m-am razgandit.

Culmea!…Stiam ca e semn rau…Mai trecusem prin asta cu multi ani in urma…

Poate atunci a fost declicul!

Si, a fost rau…Semnul…Nu m-au inselat simturile…

Uneori simturile imi dau de stire…Pacat ca nu le inteleg, nu stiu sa le ascult…

Si daca as sti, s-ar schimba ceva?

Ma rog…

Anul trecut, cu chiu cu vai, am impodobit bradul…Unul mic, artificial, luat candva de la Ikea…

L-am facut mai mult din recunostinta…Ca traiesc…C-am apucat sa-l fac…

Imi pare rau ca am pierdut spiritul Craciunului…

Ma doare…

Caut printre amintiri bucuria, agitatia, surpriza, cadourile, luminitele colorate, globuri, brazi,

mese incarcate, rasete, colinzi, vizite, prieteni…

Tot…tot ce inseamna Craciun…sarbatoare…

Nu mai gasesc nimic!

Cred ca le-am aruncat cand am facut curat in suflet…

Ma uit ganditoare la frunzele galbene…Asa au zburat si amintirile mele…

Nu vad cum le-as putea recupera…

Nu simt…Nu le mai simt…Nu cred…Nu mai cred…

Doar niste zile in care ne cautam linistea!

Te-ai pierdut pe tine…Nu mai esti cea din trecut…Cea care se bucura pentru orice nimic…

Mergi inainte…

Dar cum? Fara tinta, fara tel?

Tocmai asta vrei sa schimbi…

Felul in care mergi…Sa scapi de inertie…Sa scapi de sentimentul acului in carul cu fan…

Pentru prima data iti vine sa plangi…

O fi vreun semn?

Constientizezi?

Se schimba ceva?

Te misti din locul ala fix in care ai ramas intepenita?

Inchizi ochii si incerci sa te concentrezi, sa vezi ce simti…

E greu! Cand e pentru tine, totul e mult mai greu…Esti subiectiva…

Totusi, ochii s-au umezit si cade o lacrima…

Lacrima pentru noul drum!

Zambesti ironic…

Nici tu nu crezi!

Altceva trebuie sa te miste din loc…Dar ce?…Ce?…

Toamna asta ruginie nu-ti da raspuns. Degeaba o privesti…

Cauti in continuare…

Ganduri aiurea…intr-o zi de toamna…oarecare…

 

27 octombrie 2018

 

 

Ganduri dintr-o zi oarecare…
Tagged on: