Te loveste viata cu intamplari…Iti pune piedica intr-o zi…te obliga sa te trezesti, sa-ti pui intrebari, sa afli raspunsuri…Iti spune sa mai “incetinesti motoarele” ca prea sareai etape, prea erai cu capul in nori…
Si-atunci, iti aduci aminte de toate…ai timp sa gandesti…sa vorbesti cu tine…sa aduni din memorie franturi de ganduri ratacite…Le-ai aruncat in uitare, dar ce adevarate ti se par acum…
Trebuie sa-nveti sa n-ai asteptari de la oameni…
Asa te aperi de dezamagiri…
Sa dai fara sa astepti ceva in schimb…
Sa nu judeci alegerile altora…
Sa iei oamenii asa cum sunt…
Sa nu-ti doresti sa-i schimbi…
Sa nu-i obligi sa traiasca dupa regulile tale…
Sa accepti ca si tu poti gresi…
Sa ai puterea sa-ti ceri iertare…
Sa nu privesti inapoi cu manie…
Sa nu urasti…
Sa n-ai regrete…
Sa nu-ti doresti norocul altuia…
Sa multumesti pentru ce primesti…
Sa multumesti pentru ce ai…
Sa te intrebi cat meriti…
Sa zambesti…
Sa nu arunci nefericirea si dezamagirile tale pe umerii celor din jur…
Sa nu-i sufoci cu problemele tale…
Sa inveti sa asculti si sa intelegi…
Sa nu critici copiii altora…
Sa nu razi de altii…
Sa nu treci cu nepasare mai departe…
Sa constientizezi ca doar in tine sta puterea de a merge mai departe….
……………………………………………………………………………………………………..
19 septembrie 2017