Dragostea isi face loc la orice varsta. Cine spune ca nu se poate, greseste.

Desigur, poate nu mai e navalnica si patimasa ca in tinerete, dar are farmecul ei.

Respect, intelegere, grija, sustinere, ajutor, politete, blandete, tandrete….

Calmul, linistea, experienta…te fac sa vezi altfel lucrurile.

E dupa-amiaza tarzie…Vreo cinci ceasuri…Cad deja frunze din copaci, semn ca toamna e aproape.

Mai are cateva statii pana la noi…

Stau la o terasa. Astept o prietena. Cum intarzie, zic sa iau un ceai…

Five o’clock!

Ma uit in jur. E superb locul asta…Pare ascuns de tumultul orasului…

Cu mese micute, ghivece mari de flori si miros de cafea proaspat rasnita.

Un vant subtire matura usor frunzele pe terasa. Soarele trimite inca raze fierbinti.

Mestec usor in ceai si numar minutele. Nu-mi plac persoanele care intarzie, dar coltul asta de lume face asteptarea mai usoara.

Se-aduna lume…Ba chiar pot sa spun ca e plin peste tot.

La masa de-alaturi…Imi atrage atentia o pereche trecuta de mult de prima tinerete. Sunt frumosi amandoi, senini, luminosi…

Poate de la parul alb al domnului…poate de la zambetul subtire, delicat al doamnei…

Nu-i frumos, dar ma trezesc ca-i studiez in amanunt.

Sunt la intalnire…El a venit cu flori…E pus la patru ace si-i saruta mana…

Ea se abtine…Parca nu-si da voie sa se bucure…Evita sa-si arate fericirea din privire…

Poate sa nu creada el ca e prea incantata de prima data?

Vorbesc si el îi tine mana peste masa…

Vad eleganta si manierele unei vremi trecute…

Povestea din spatele lor e simpla…

La o anumita varsta, e greu sa gasesti pe cineva sa-ti placa, sa-ti intre in suflet, sa fie compatibil cu tine…

Sa ti-l doresti alaturi pentru ca e special, nu de frica singuratatii.

Unii fac compromisuri…

Nu-si doresc sa ramana singuri si-atunci, mai inchid ochii…

Nu sunt de condamnat!

Totusi, a trecut destul timp si tu ai trecut prin atat de multe experiente incat, parca n-ar mai fi loc de compromisuri.

Dar ea e fericita…

Nu e si cazul ei…

Ii place domnul care a invitat-o astazi la o cafea…

Chiar ieri se gandea ca o face sa se simta speciala.

Tocmai cand isi luase adio de la aceste sentimente…

I-a fost frica si jena sa le povesteasca copiilor…Nici macar prietenelor cu care se intalneste in parc sau la cafea, nu le-a spus.

Oare vor intelege? Sau vor rade de ea? Cel mai frica îi e sa nu o descurajeze, sa n-o determine sa renunte…

Povestea candva una despre o cunostinta care, cica, se indragostise la 70 de ani.

Toate au ras…

Nici una n-a crezut ca mai exista asa ceva la varsta lor. Au zis ca-i nebuna, ca a luat-o razna.

Asa ca, uite, cum sa le dezvaluie secretul ei?

Nu vrea sa aleaga…

Le vrea si pe ele, il vrea si pe el alaturi…

Desigur, probabil ca se vor schimba prioritatile…

De ce sa-si faca insa, griji? O vor intelege! Daca nu…

Ea nu vrea sa renunte la fericirea asta tarzie care-i umple sufletul, care-i alunga fricile…

A acceptat greu sa-i fie in preajma…S-a luptat cu ea…

La inceput, l-a privit cu neincredere, s-a simtit jignita chiar…

El a insistat…cu tact, cu blandete, cu rabdare, cu flori si cuvinte frumoase…

Pana intr-o zi, cand a simtit ca-i lipseste telefonul lui, ca-i lipsesc povestile spuse la o cana de ceai, la terasa…

A invaluit-o cu cuvinte si gesturi frumoase…

S-a trezit ca-i place, ca nu s-a simtit niciodata asa…Sau poate a uitat?

El i-a dat timp…i-a lasat spatiu…

A asteptat ca ea sa-l cunoasca, sa capete  incredere…

Chiar daca a stat mult in cumpana, e hotarata sa-l accepte, sa mearga mai departe, in viata, alaturi de el…

Cat o fi sa fie!

Daca CINEVA i-a oferit sansa asta, n-a lasat-o singura la batranete, de ce sa dea cu piciorul?

Mai ales ca se simte asa de bine langa el!

Fericirea asta tarzie!

Stie ca prietenele ei se vor uita ciudat, vor fi mirate. A ascuns de ele “intamplarea” asta…

Una dintre ele nu-i singura…Are sot!…

Totusi, il lasa acasa si vine peste tot cu ele. Cand e intrebata, spune ca e ursuz si mofturos la mancare.

Pe vremuri, se cam temea de el…Acum nu-i mai pasa!

“Daca are mancare, ce-i place…Sta la televizor, face politica…N-are treaba cu mine!”

N-ar vrea sa ajunga asa…

Sunt motive pentru care nu-ti mai doresti pe cineva alaturi…

Oricum, odata cu trecerea anilor, devii mai selectiva, mai pretentioasa. Ai tabieturi la care nu vrei sa renunti.

Nu mai vrei sa renunti la linistea ta si nu vrei ca altcineva sa-ti dea peste cap viata.

Nu mai ai rabdare si nici motive sa faci concesii.

Dar ei, norocul i-a suras!

Astazi sta la masa, in fata lui si simte ca-i tremura mainile pe cana de cafea. Pare incurcata…

Nici el nu-i mai prejos…

Doi oameni care s-au gasit spre sfarsitul drumului…

Care au inteles ce important e sa-si faca unul altuia zilele mai frumoase.

Tac…

Isi privesc canile de cafea si zambesc…

O frunza uitata cade pe masa lor…

Ii trezeste …

Rad amandoi cu pofta…

El ii strange mana peste masa, recunoscator…

Strangerea asta de mana este ca un legamant pentru ei…

O promisiune pentru fericire, pentru un drum facut impreuna…

Toamna care sta sa vina, e martora la fericirea lor…

Si eu!…De la masa de-alaturi…

Sufletele lor sunt impacate, usurate…

De astazi, se dezbraca de singuratate…

Fericire tarzie!

 

 

18 octombrie 2018

 

 

 

 

 

 

 

Fericire tarzie…
Tagged on: