Astazi…
Eu…Ea…
Ma simt batrana, grasa si urata…Fara tel, sens sau viitor…Nu-i trebuiesc nimanui…decat , poate, pentru lucruri marunte…Nu reusesc sa ma echilibrez…sa pun de acord pe cea din interior cu cea din exterior…Eu si Ea…
Paradoxal, sunt doua generatii…
Sa fie vorba de neimpliniri?…De lucruri nefacute?…De etape sarite?…De renuntari?…De frica?…De lasitate?…De nepasare?…
Am descoperit ca nu stiu sa ma bucur de nimic. Ca trec pe langa mine zambete, urlete, sentimente…si nu ma ating…Sunt stana de piatra ! Ma mira, doar, bucuria altora . Lucrurile marunte care te fac fericit. Candva le aveam si eu. Oare unde le-am pierdut? La ce colt, la ce cotitura, la ce sens giratoriu m-am pierdut de ele?
As vrea sa ma intorc in timp…Sa mai am timp…Dar, daca m-as intoarce…La care timp m-as opri? As putea sa fac lucrurile altfel? As vedea astazi viata in alta culoare? S-ar termina cu frica, intrebarile, jumatatile de raspuns, renuntarile, lehametea, durerea….????
Ma dor lucrurile nefacute la timp. Deciziile prost luate. Ezitarea… Renuntarea… Frustrarea…Anii…Varsta…
Ma dor culorile pe care nu le mai pot purta…Lucrurile ce nu mai pot fi spuse…Oamenii care au plecat…
Cum sa-i ajuti pe altii daca nu te poti ajuta pe tine? Daca nu te intelegi? Daca nu te accepti? Daca nu te iubesti?
Nu reusesc sa ma “scot” de acolo…Din visare…Din uitare…Nu ma gasesc…Nu stiu cine sunt…Sunt EU sau Ea?…
EU sau EA…
EA e fericita, totusi…Atunci, de ce nu sunt si EU? Cum sa echilibrez balantele? Cum sa fac, macar acum, pace intre ele?
Mi se intampla…Ma asez pe o banca si privesc oamenii ce trec pe strada. Nu vad nimic…Doar fete, culori, expresii, gesturi…Nu ma ating, nu simt, nu ma doare…
Si, in final, cine nu simte? EU sau Ea?
Nu gasesc raspuns…
EA nu spune nimic…
E in lumea ei, in viata ei….in lumina ei, in povestea ei…
Ferecata cu zeci de lacate….
Sa nu patrund EU la EA…
Hm! Zambesc amar si trist….EA nu stie ca povestea nu-i apartine…ca eu a creat-o…
Si daca vreau, dau DELETE….dau RESTART…
Dar de ce sa o tulbur si pe EA? O las in lumea ei…Macar EA sa fie fericita…
Ce va face EA cand nu voi mai fi EU? Povestitoarea…Creatoarea…
O sa ramana ratacita acolo traind o poveste care nu-i a ei?
EA, e actrita…
EU, scenarista…
La mijloc e un ROL…
As vrea sa inversam rolurile…Oare as putea face fata?
Si iar…eu nu stiu sa zambesc, nu stiu sa ma bucur, nu stiu sa vad lumina soarelui, sa simt mirosul copacilor, al ierbii…
EA poate…EA stie…
I-am dat ei puterea asta! N-a mai ramas nimic pentru mine…
Sunt specialista la irosit zilele!
“Dormi dupa ce mori!” E o replica dintr-un film. Am prins-o acum. Poate ca asta ar fi solutia: sa fii atat de ocupat incat sa nu ai timp, sa nu-ti dai timp sa gandesti. Poate doar atunci EA si EU ar fi aceleasi si nu m-ar mai chinui.
Dar unde am fi?
Aici? Sau acolo?
As vrea sa fiu EA…dar sunt doar EU…Aici e drama …Oricum as alege sa fac, vreau sa fiu EA…De EU m-am saturat…
Atatia ani in care am incercat sa inteleg, sa raspund, sa aflu cum, sa fac lumina…
E ca o tornada in care as vrea sa fiu. Stiu ca daca m-ar atinge suflul ei, daca m-ar lua cu ea…as scapa…
Dar stau ca o gaina speriata pe margini…Ma agit si ma enervez chiar si pe mine…N-am curaj sa fac un pas…sa inchid ochii si sa ma arunc…Acum, cat inca mai este timp…cat inca mai pot sa ajung la EA…
Sa vina ea, tornada, peste mine si sa faca tot ce nu pot eu. Sa inchid ochii si sa ma trezesc acolo…EA e acolo…asteapta….