E cald, in sfarsit…Soare, copaci infloriti, iarba, lume…multa lume in parc…e sarbatoare…
Stau singura pe-o banca…Am zis ca astazi, as putea sa scriu aici, in parc…Sa ma incarc de frumos…
Alaturi de mine s-au asezat doua doamne…Se pare ca nu s-au vazut de mult…Rad, povestesc, se agita…
E frumos sa ai prieteni vechi si multe amintiri de depanat…
Scriu…
Cateva cuvinte imi capteaza insa atentia…Tristetea uneia dintre doamne…Isi descarca sufletul…
Ani de zile au stat impreuna…Se referea la copii…Stia ca va veni clipa …clipa cand copiii pleaca…
Vedea in jur…la prietene, la colege, la rude…
Clipa cand ei pleaca pe drumul lor, cand au alte idei, cand vor alti oameni in preajma, alte lucruri…clipa cand cred ca ei le stiu pe toate…
Erau pe vremuri “un tot”…Astazi, isi aude ecoul pasilor in camerele goale…
Erau multe hohote de ras, discutii, lacrimi, teme, promisiuni, povesti, secrete, explicatii, certuri, mofturi…
Cate…si cate…
O casa plina…o viata plina…
Crezi ca totul va fi mereu asa…ca timpul va incremeni si casa va rasuna de iubire, de viata…
Dar nu se poate…
Cand suntem tineri, nici nu realizam ca ne jucam cu timpul…
Si te grabesti in toate…
Viata te-mpinge de la spate…
Vezi la altii cum pleaca copiii in lume, se casatoresc…dar nu te gandesti ca-ti vine si tie randul…
Si, te grabesti…sa treaca scoala, sa treaca examenele, sa creasca…crezi ca-ti va fi mai usor daca scapi mai repede de etape…
Daca ai sti, ai opri timpul in loc!
Daca ai sti cum se aude ecoul pasilor tai in casa goala…si mare…mult prea mare acum…
Ce neincapatoare parea pana de curand!
Inca mai simti mirosul lor, inca le mai auzi glasurile…
Ce sentiment ciudat, de sfarsit, cand ei pleaca si tu ramai singura, in casa goala…
Sigur, ai mai putine lucruri de facut, mai putina bataie de cap…ai timp…
Stii, cand te grabeai…sa treaca una, sa treaca alta…abia asteptai…credeai c-o sa te bucuri…
Dar nu poti!
Mananci in graba…ce apuci…ce este…
Incet-incet, nici nu mai prea gatesti ca altadata…pentru una singura, ce mai conteaza!?
Iti cauti alte preocupari…alea pe care candva sperai ca le vei face…
Cauti sa socializezi mai mult…te plimbi…cauti excursii…
Asta daca n-ai grija bolilor si a medicamentelor…
Incerci sa-ti rescrii traseul in viata, dar e tare greu…
Faci, parca, totul mecanic…Ca trebuie…nu din suflet…
Asta nu-i viata ta!
Nu pui suflet in nimic…
Sufletul tau e plecat …sa aiba grija de ei…sa-i pazeasca…
Revine cateodata…cu vesti de la ei…
Si, te rogi mult…si zi, si seara…sa le fie bine, sa fie sanatosi, sa aiba noroc si oameni buni alaturi…
Tu…inca te zbati, inca inveti sa traiesti asa…
Esti ratacita si confuza…plina de amintiri si de griji pentru ei…
O mama, niciodata nu ia vacanta!…
Cumva, iti vei gasi calea…puterea si zambetul…si pofta de viata…
Golul din suflet, insa, nu se umple niciodata!
Te uiti in urma si intelegi…
Asa ai facut si tu, pe vremuri…ai plecat si cineva in urma a ramas cu sufletul uscat…
Stii ca asta-i regula in lumea asta…
Toti am facut la fel….
Stii asta…dar tot e greu!
Te uiti pe geam si-ti spui: “Poate vin!”
Suna telefonul…tresari si-ti bate inima tare…dar e altcineva…
Sigur, acum e usor cu toata tehnologia asta…te poti vedea in fiecare zi…dar nu poti mangaia, nu le poti simti fruntea pe umar…
Astepti sarbatorile…atunci afli iar drumul spre bucatarie si placerea de a gati…
Te bucuri iar de glasurile lor, se umple iar casa si ecoul pasilor tai se pierde…
Stii ca dureaza putin…dar e bine…pana data viitoare!
…………………………………….
Raman pe ganduri privind zambetul trist al celei ce povesteste…stiu ce dureros va fi…
Sunt o norocoasa!
Eu inca mai strang amintiri…inca n-am ajuns aici…
Eu inca mai dau sfaturi, inca mai sterg lacrimi, inca mai intreb de teme, de examene…
Inca mai stam la masa impreuna, inca mai facem cumparaturi impreuna…
Inca ne povestim ce-am facut peste zi…
Inca radem impreuna, inca facem glume…
Inca ne mai certam, inca mai avem nervi si mofturi…
….lucruri din astea marunte, mici, care tin familia impreuna…
Pretuiesc fiecare moment caci stiu ca ne va veni randul…
Stiu ca lucrurile astea mici vor fi candva amintirile noastre…
Cele mai frumoase amintiri!!!!
10 aprilie 2018