Ea e bine!
Asta vrea sa stie lumea despre ea….
Nimic nu vezi pe fata ei. Nimic nu tradeaza zbuciumul sufletesc. Nu te priveste-n ochi cand iti vorbeste. Privirea ei cauta mereu altceva, stanjenita. Zici ca ascunde ceva, ca nu-i sincera…Asa ai auzit tu despre oamenii care-ti evita privirea…Dar nu intotdeauna e asa…
Unii sunt atat de sensibili incat sufletul apare dezgolit, in privirea lor…
Si-atunci il protejeaza…
Ea…
Nu stie care e locul ei.
Nu zambiti…nu strambati din nas…nu judecati…
Poate voua nu vi s-a intamplat…
Ei i se intampla!
Nu este foarte fericita …
Pe de o parte, e dificil, e obositor pentru ea….Poarta mut povara asta in spate…
Pe de alta parte, e greu sa explice, sa spuna altora ce simte…se si teme sa nu fie privita ciudat…sa nu fie prost inteleasa…
Ea e bine!
N-ar trebui sa spuna?
Cum? Nu poate…
Macar hartiei sa-i impartaseasca dilema ei…
Sa scoata din ea, sa urle, sa se zbata…poate scapa…poate gaseste raspuns…
Nu vi s-a intamplat?
Sa fiti …intr-un oras, de exemplu, dar sa simtiti ca locul vostru ar fi in alta parte?
Ei i se intampla de multa vreme…S-a tot mutat dar nu-si gaseste locul…Si o supara si nu-ntelege de ce simte asta…
Astazi, i-a trecut prin cap …asa, deodata, cum ii trec ei toate ideile traznite, prostesti…ca aiureala asta poate avea legatura cu copilaria…cu rani vechi, adanci….ingropate si uitate in inima ei…
Cine le tot rascoleste?
Cand ti se schimba locul…fortat…
Odata rupt lantul, zbori in deriva…n-ai radacini…
Tu erai acolo cu-n scop….chiar daca nu era prea bine…trebuia sa inveti ceva…
Material vorbind, i-a fost mai bine….
Dar sufletul…e plin de regrete …de neimpliniri…de frustrari…de…..
Nici nu mai stie de ce…
Sunt prea multe sentimente amestecate.
Se opreste din cand in cand…se uita acolo, in suflet…adanc…sa patrunda tot…sa gaseasca…sa afle tot…
Nu poate repara….
Trebuie sa gaseasca locul…calea…leacul….
Ii lipsesc radacinile…de asta alearga ametita…
Se loveste de pereti intr-o fuga haotica prin viata…
Dar….
Ea e bine!
Pare ca e bine…face aceleasi lucruri pe care le face toata lumea…traieste la fel…respecta aceleasi legi, aceleasi obiceiuri…
Dar simte ca n-are radacini… n-are substanta….
I-au rapit-o de mult, inca din copilarie, cei care au gasit ca e normal sa ia decizii in locul ei… cei care au gasit ca e normal ca ea sa n-aiba un cuvant de spus… cei care au gasit ca e normal ca ea sa taca…
Tacerea…
Asa a invatat ce e tacerea…o arma….alteori un scut….alteori un tovaras de drum…
Dar…
Ea e bine!
In tacerea aia, grea…s-au inecat radacinile ei…s-a pierdut locul ei…siguranta ei…
Sufletul ei a inchis usa….
Dar…
Ea e bine!
Cel putin…asta spune fata ei….
Asta trebuie sa stie lumea!
Ea e bine!
18 decembrie 2017