E bine sa dai sfaturi?
E bine sa ne credem atotstiutori?
Ne ajuta?
Sau e doar un soi de rautate, de egoism, de razbunare?
Daca sfaturile, parerile, nu ne sunt cerute, de ce ne trezim ca le strigam in gura mare?
De ce vrem sa schimbam cursul vietii celorlalti?
De ce judecam?
De ce proferam injurii si imprastiem mizerii in jur?
Zic…pastrati-va sfaturile, indicatiile, adevarurile….
Mai ales daca tindeti sa le “impuneti” unor oameni pe care nici nu-i cunoasteti…
De unde dorinta asta bolnava de a face “curat” in vietile altora, in timp a ta e ingropata in gunoaie?
De unde placerea asta de a arunca noroi in sufletele altora?
Lasa oamenii sa-si gaseasca drumul, sa-si traiasca alegerile, sa-si constientizeze greselile, sa-si savureze victoriile, sa-si alunge frustrarile…
Daca ai solutii pentru altii, de ce e vraiste viata ta?
Un pic de bun simt, de toleranta, de respect, de intelegere, de compasiune, de suflet…ar face mult mai mult decat asa-zisele sfaturi pe care, te incapatanezi sa le tot arunci in stanga si-n dreapta…
19 aprilie 2019