Ne gandim prea des la ce spune lumea, ce spun vecinii, ce spun prietenii…Tindem sa ne complicam viata…
Judecam dupa aparente…Suntem prea grabiti sa privim in sufletele oamenilor…
Uneori cateva secunde ar face diferenta…Ne-ar opri sa punem etichete, sa condamnam, sa judecam…
Am uitat sa ascultam, am uitat sa fim empatici…
Cand, oare, ne-am inrait asa?
Stim ca aparentele inseala…
O repetam, o transformam in slogane…
Si totusi, practica ne omoara…
Avem o placere feroce sa aratam cu degetul, sa criticam, sa radem…
Nu vrem sa acceptam dreptul celui de langa noi de a trai asa cum crede, de a se imbraca cum ii place…Dreptul de a gresi, dreptul de a invata din greselile lui…
Suntem perfecti, in noi sta adevarul lumii…Asa credem noi!
De fapt, fugim de greselile noastre, de etichetele noastre, de trecut, de umbre…
Fuga nu ne absolva de vina, de pacat, de greseli…
Fuga nu ne face mai buni, mai corecti…
Fuga nu ne face mai umani si asta se vede!
Bagam capul in nisip cand e vorba despre noi…ne facem ca nu pricepem…
De fapt stim…
Judecam dupa aparente…
Facem exact ce am dori ca altii sa nu ne faca…
De ce?
De unde dependenta asta de aparente?
2 aprilie 2020