De ce eu?

Da…de ce eu?

De ce m-ai ales pe mine?

Ce am facut eu? Ce ai gasit la mine?

Oglinda nu-mi da raspuns la aceste intrebari. Degeaba astept…imi spune ca raspunsul e la tine…

Crezi?

Imi este frica sa aflu raspunsurile tale…

Imi este frica sa te privesc in ochi cand imi spui cuvinte frumoase…

Mi-e teama de zambetul tau…

Mi-e frica de cuvinte…

De ce eu?

Poti sa ai orice…poti sa aduci langa tine pe oricine…

Eu am inchis de multa vreme usa, calea spre mine…

Nu sunt pregatita pentru asa ceva…

Nu sunt pregatita pentru raspunsurile tale…

Nu sunt pregatita pentru privirea ta…

Nu vad nimic la mine din ceea ce vezi tu…

Eu…

Eram deja urcata intr-un tren care nu mai avea statii…

Din aceasta cauza si uitasem de mine…

Din aceasta cauza nici nu-mi mai pasa…

Dar tu, ai oprit trenul meu…l-ai oprit din drum…

Ai spus ca mai este o sansa…ca mai este o statie…

Dar…

De ce eu?

Ce-ai reusit sa vezi, asa, in fuga…

Mai bine nu-mi raspunde…

Mintea mea spune ca, oricare ar fi raspunsul tau, n-am sa cred…

Ca va exista un “dar…” in tot ceea ce-ti spun, in tot ceea ce-mi spui…

Stii, nu?

Spun ca nu vreau, ca nu cred…

Dar, daca acum te-ai ridica si-ai pleca…mi s-ar rupe inima…

Dezamagirea s-ar transforma in rau de lacrimi…

Nu cred…

Dar am nevoie ca tu sa crezi…

Am nevoie ca tu sa crezi, sa ai rabdare…

Sa crezi pentru doi…

Sa ai rabdare pentru doi…

Sa nu renunti…

Pana ma vindec…pana ma vindeci…

De singuratate, de neincredere, de lacrimi, de tristete, de nepasare, de inertie….

Poti?

E prea mult?

De ce zambesti?

Cu dragoste, cu lumina…

Nu inteleg calmul tau, linistea ta…

E complicat?

Nu? Doar eu cred asta?

Serios? Chiar ai asa multa rabdare? Si putere? Si intelegere?

De unde? Care-i izvorul lor?

Eu?

Sa nu ma mai agit? Sa nu mai intreb “de ce eu?”.

Dar trebuie sa aflu…Nu ma pot linisti daca nu stiu…

Zici ca doua inimi au facut un drum lung…

Ca au experimentat, ca au primit in viata lor multi oameni…

Au ras, au plans, au trait, au iubit, au urat, au plecat…

Acele statii in trenul vietii…

Distanta dintre statii e uneori mica, alteori mare…

Totul e sa nu renunti, totul e sa speri, totul e sa-ti doresti…

Totul e sa nu pui punct prea devreme…

Nu-i treaba ta asta!

Si daca, dupa un drum lung prin pustiu, acum ai ajuns la alta statie…primeste, nu pune intrebari, nu te agita inutil.

Traieste, iubeste, viseaza, bucura-te, alinta-te, lumineaza sufletul celuilalt, multumeste, acorda-ti sanse…

Nu stii cat va dura…

Poate putin, poate mult, poate pentru totdeauna…

Pretuieste sansa…

Si da-ti voie sa fii fericita!!!

 

( tema dintr-o viitoare carte )

 

23 august 2018

 

De ce eu?
Tagged on: