Copilul interior…

E-ascuns acolo, in fiecare din noi. As vrea sa vorbesc cu el, dar nu ma lasa.

Nu este in toane bune astazi!

E una din acele zile cand si-aduce aminte de tot ce n-a avut, de tot ce a cerut si nu i s-a dat, de tot ce si-a dorit si i-a fost refuzat.

Sta bosumflat intr-un colt, cu genunchii stransi la piept.

Vrea sa fie singur, sa nu fie gasit, sa nu fie intrebat…

E dezamagit!

Nimic nu l-ar ajuta acum…

Nu l-ai aduce cu nimic la sentimente mai bune…

Te surprinde ca si tu faci la fel.

Cand ti se refuza ceva, te ascunzi, te inchizi in tine, taci…

Taci mult!

Tacerea aia mistuitoare…Si inselatoare…

Ca o pedeapsa!

Tu taci, dar mintea ta tese noian de intrebari, noian de reprosuri…

Cand si cand, iti inghiti grabita lacrimile ce stau sa cada…

Exact asa cum face el…copilul din tine…

Sa nu te vada nimeni…

Sa nu fie vazut…

Iti place sa-ti porti “povara” in suflet, dar tanjesti in acelasi timp dupa un cuvant, dupa o mangaiere, dupa o privire…

Un “lasa, va fi bine!”…ar fi uneori deajuns…

Dar tu n-arati ca suferi…Te prefaci…Disimulezi…

Ai devenit, in timp, regina disimularii…

Ah, copilul din tine nu intelege asta!

El vrea doar sa fie iubit…

Vrea sa nu-i fie spulberate visele…

Te gandesti cateodata ca esti rea, egoista…

Dar e doar un gand…Il alungi repede…

Stii ca ti se cuvine…

El, copilul din tine, stie asta!

Va intreceti in pisiceli si lacrimi. Tineti cu dintii de cele mai trasnite idei.

El, poate!

Tu…maturizeaza-te! E timpul sa te desprinzi de el…

El poate sa alerge, sa se joace, sa se supere, sa faca mofturi, sa se izbeasca cu fundul de pamant, sa bata din picior…

Tu? Ar fi ciudat…S-ar uita lumea lung la tine…Cati, crezi, c-ar intelege?

Tu? Trebuie sa faci alegeri…De tine poate depinde viata altora…

Oh, plictisitor!

N-am sa fac asta astazi!

Astazi e ziua de fete lungi, suparate…De raspunsuri in doi peri…Astepti sa ti se faca pe plac si prelungesti tacerea…

Vorba aia, nici picata cu ceara nu scoti vreun cuvant!

El, face la fel!

Nu-mi spune ca el poate!

Nu ma provoca!

Deci….

Ce fac cu copilul din mine?

Ce fac cu toate mofturile, visele, dorintele…?

Ce-i fac?

Cum ii spun sa se linisteasca?

Cum il ascund de priviri curioase?

De rautate, de vorbe, de invidie…?

Il surprind de multe ori, mirat, confuz, dezorientat…

Nu-i obisnuit cu lumea asta rea, rece, egoista, agitata…

Cu priviri reci si usi inchise…

Ca el, nu ma obisnuiesc nici eu, cu toate ca, lupt aici de ceva zeci de ani…

Copilul interior…

 

 

24 octombrie 2018

 

 

 

Copilul din mine…
Tagged on: