Fragmente ……

“….Trecuse prin zile cumplite…Si nopti…Si minute…Si secunde…Pentru ea timpul nu mai avea valoare…nu mai conta…

Habar n-avea cand a inceput…cum…si cand s-a sfarsit…

Zilele trecute facea planuri de vacanta…

Astazi…

Aprindea lumanari…Se sprijinea obosita de crucea de lemn…Nu reusea sa inteleaga de ce e in situatia asta…

Cand?…Cum?…

Un vant nebun a luat-o dintr-o lume si a adus-o in alta…

Disperare…

Cum lasase sa se intample asta?

De ce n-a facut nimic sa impiedice?

Prostii…

Cum ar fi putut? Mintea ei o lua razna…De durere…De deznadejde…De oboseala…

Era sfarsita…

Toata lumea tragea de ea de cateva zile. Se refugiase aici sa scape. Sa se convinga ca totul nu-i decat un vis urat.

Nu avea putere sa faca pasi spre poarta.

Locul ei…

Nu era nici aici…nici acolo….

In cateva secunde, viata i-a fost data peste cap…Isi pierduse toate reperele…Era fara radacini…O frunza obosita in vant…

Dac-ar fugi departe poate l-ar putea trage dupa ea…L-ar fura din moarte…

I-a tot sunat in minte ideea asta in ultimele zile…

Nu se putea…

Pare ca se scurge incet, fara putere…Ii aude ca prin vis pe toti…De unii se mira…Ce ipocrizie!…Oare el vede, aude, intelege acum?

Trebuie sa-si adune puterile…Si mintea…Sa inteleaga ce s-a intamplat…Asa, deodata…

Viata s-a suparat pe ea…pe el…pe ei…

Se-aduna lume…

Undeva, aproape de mormant, e o biserica micuta…Merg cu pasi sovaielnici pe aleea ingusta…

Poate ca o vad pe ea acolo, ca o stafie…Si, din respect, nu se apropie…

Sa plece ea…

Nu poate…inca nu poate…

“Mai stai….”

Tresare…De unde aude asta? O fi ecoul mintii ei sau…?

Doua femei stau la capatul aleii…S-ar apropia…Vorbesc intre ele…Se agita…

Ea ridica ochii…Zambeste trist, putin ironic…

“Hai, ca ti-a venit amanta!”

Apare o unda de furie in sufletul ei…De neputinta…De revolta…

“Nici aici nu scap?”

O priveste…urata, cu pungi sub ochi, rea…

“Ce, Doamne iarta-ma, ai gasit la ea?”

Se apropie…

Ea…nu se dezlipeste de mormant….

O priveste in ochi…Cu putere, cu superioritate, in timp ce-si spune in gand:

“Cat de josnica poate fi sa vina aici, langa mine! Sa nu astepte sa plec?”

Are ochi mari, rautaciosi…ascunsi sub ochelari fumurii…

Dupa privire s-ar fi asteptat ca ea sa se retraga, sa se dea deoparte…

Ea …nu face un pas…Domina…E ca de piatra, in durerea ei…Nu scoate un sunet…O priveste de sus…

Un soi de: “Ce cauti aici?”

Acum o vede mai bine…batrana, ridata, puternic machiata…

Are cel putin 15 ani mai mult ca ea….

O infruntare muta intre ele…Dar, in final, nu indrazneste sa-i spuna vaduvei sa-i faca loc…

Se-apleaca cu buzele stranse si aprinde o lumanare….

Ea, o priveste de sus…

E la picioarele ei…

Femeia care o insoteste o trage de mana, vizibil ingrijorata….Pleaca grabite…

Ea…

“Doar nu crede c-as fi facut scandal aici? ”

Ramane stana de piatra privind in urma ei…

“Mi-ai facut mult rau…mult, mult rau…Acum, s-a terminat…”

Se vorbeste in spatele ei…Doua doamne revoltate…

“Ce tupeu!…Sa vina cand e ea aici…Ce sfidare!”

“Ai vazut…Si la biserica…Se lipise de sicriu si nu mai pleca…Am dat-o eu deoparte…Am spus: Hai, lasati si familia sa stea aici….Lasati sotia!”

“Ce rusine…Lumea isi dadea coate in curtea bisericii…venise decoltata, cu fusta scurta si taiata de i se vedeau toate alea…Zici ca era la club, nu la mort…Si la varsta ei….Cred ca are peste 50 de ani, nu?…”

Se intoarce….

“Gata, doamnelor! Nu mai conteaza….”

Poarta…

Odata iesita pe ea…trebuie sa dea piept cu viata…cu realitatea….O viata fara el….

Parca s-a trezit in alta viata…Nu stia ce sa faca….

Care va fi primul lucru pe care il va face cand va face primul pas dupa poarta….

Alt inceput….

O ia de la capat…”

……………………………….

 

 

23 ianuarie 2018

 

 

Capitol…