Am facut greseala sa merg cu trenul pe-o ruta lunga. Opt ore…opt ore interminabile in vagoanele romanesti.  Scaune mici, inghesuite, murdare, uzate…lume pestrita… miros de vechi si nespalat….

” Cum, Doamne, sa mergi mai bine de opt ore in conditiile astea?”

Nu mi-am dat seama ca o sa fie atat de rau.  Am zis ca-mi iau o carte,  integrame….trece repede. Fac si parte din categoria celor care nu dorm in tren. Aiurea!

Risti sa amortesti. Nu-ti poti intinde cat de cat picioarele ca-l lovesti pe cel din fata ta.

Bine, el te-a lovit deja. De cateva ori chiar si-si cere scuze rusinat…

In rest….Asculti povesti in stanga si-n dreapta….in fata, in spate…ce mai conteaza?

Un batranel pirpiriu vorbeste cu patos de istorie. Stie tot! Nu suporta sa fie contrazis.

” Eu citesc, dom’le! Iti spun eu: dacii au fost recunoscuti ca fiind lenesi, hoti si betivi! ”

Cel din fata lui, tot in varsta, rade subtire si da din cap ca nu-i deacord.

” Ce vorbesti?! Asa-i cum spun. Erau hoti! Nu vezi c-avem in gene hotia? Am simtit-o pe pielea mea toata viata. Neam de hoti si de betivi!”

Ma gandesc: cu ce s-or fi imbatat dacii? Ce bauturi erau pe-atunci? Imi vine sa-l intreb…doar el stie tot, asa a spus. Renunt. N-am chef de discutii.

Mi-arunc ochii pe geam. Peisajul, in mare parte, e la fel cu cel din tren.: trist. Nori grosi, aducatori de ploaie si  lanuri intinse de floarea soarelui ….toate cu capetele plecate. Stapanul Soare nu-i sa le dea viata.

Copaci prafuiti si oameni care merg alene pe langa cirezi de vaci. Grea viata!

In garile mai de Doamne-ajuta, lume multa, cu bagaje si zambete largi aducatoare de vacanta, de concedii mult-asteptate. Studenti bucurosi ca a venit, in sfarsit, vacanta si tineri care anunta fericiti pe la mobile ca au intrat, au reusit ( la facultate! ). E vremea examenelor…

In cele mai multe, insa, oameni cu capetele plecate, obositi, absenti, necajiti…Oare de ce alegem sa purtam doar culori inchise? Or fi o expresie a sufletului, a gandurilor, a vietii?

La pachet cu ei, gari prafuite, ruginite, cu bucati lipsa de asfalt….ar necesita grave si urgente amenajari.  Sunt sigura ca nu sunt fonduri…Nu-i nici an electoral si nici vreo personalitate nu vine prin zona, ca sa se mai faca pe fuga ceva…

Pana si fluierul impegatului de miscare de pe peron suna prafuit, a lehamite si a pustiu….

” Hai, plecati! Nu-i nimic de vazut aici….”

Ah, sticla de bere e nelipsita. Pare direct proportionala cu saracia!

Privesc iar la cei din vagonul lung….Multi se intorc de la munca, de prin strainataturi. Sunt in concedii si se preumbla prin tara, pe la rude. Unii se fac a uita cuvinte romanesti…Sau vor sa vada lumea ca sunt poligloti?

Vorbesc de locurile unde muncesc si totul pare ca o promovare a acelor localitati.  A Italiei, in special…Uite-asa afli de locuri in care n-ai fost si poate nu vei ajunge vreodata. Sau, poate-ti vor incita curiozitatea si vei include vreo locatie din asta intr-o viitoare ruta de vacanta.

Apoi….

Copii nerabdatori si obositi mai razbat din cand in cand din zumzetul trenului. Ii inteleg….Daca noi, ca adulti, abia mai putem si mai avem rabdare, dar ei…Vecinii de vagon zambesc intelegator si-i compatimesc pe parinti. Saracii, nu stiu cum sa-i mai linisteasca!

Te bucuri cand trenul se opreste in statii. Te ridici, te mai dezmortesti. Te intinzi caci simti ca ti s-au micsorat picioarele. De fapt, ti s-au umflat groaznic…cel putin ale mele…

Te gandesti ca a mai trecut una (o statie)…raman mai putine si mai putin timp pana la destinatie…

Undeva, in marginea vagonului, se isca o altercatie….Patru tineri ( studenti ) se cearta cu conductorul de tren. Vrea sa le dea amenda ca au fumat in tren. Cica nu e voie….Habar n-am, nu sunt fumatoare…Nu se lasa nici unul, nici altul…Vor vizionari pe camere video, invoca legi…Una isi suna tatal si-l pune pe conductor sa vorbeasca cu el…Omul nu vrea….Apoi ia telefonul…Se plange ca tinerii i-au vorbit urat…Tatal de la capatul firului vrea sa impace lucrurile…Conductorul ii spune ca, chiar daca-s tineri nu stiu sa vorbeasca frumos…De fapt, cred ca asta l-a enervat mai tare…Poate ca, daca tinerii studenti nu i-ar fi vorbir de sus si nu l-ar fi amenintat ca-i ia din mana carnetul de procese-verbale, omul ar fi fost mai intelegator….In final, am inteles ca i-a iertat….

Mai trece o ora….

Ultima parte-i cea mai grea. Timpul parca se dilata. Si cand, in sfarsit, ajungi…Gara de Nord, aceeasi, agitata, aglomerata, zbuciumata…Soferi de taxi dornici sa-ti ia de trei-patru ori mai mult pe o calatorie si-o ploaie torentiala care te-a prins fara umbrela.

Si pentru ca nu vrei sa platesti triplu drumul pana acasa, alergi la metrou. Asta dupa ce suni la doua firme de taxi care nu-ti gasesc vreo masina disponibila in zona. Norocul iti surade, insa. Chiar langa gura de metrou gasesti un taxi care tocmai a lasat un client. Omul e dragut, te invita…si-ti ia si pretul corect, cu aparat pus.

Ce sa zic?!….

E, cred, ultima oara cand fac un drum cu trenul. Cel putin pe o ruta asa mare. O sa prefer masina din dotare. Ar fi bun si-un avion, asta daca la destinatie ar exista un aeroport.

Cum a fost experienta voastra cu trenul?

 

 

29 iulie 2017

 

Calatoria….