Am uitat de mine….
Am uitat sa zambesc…
Am uitat cum e sa fii fericit…
Am uitat sa ma uit cu drag in oglinda…
Am uitat cum e sa probezi haine, ore in sir…
Am uitat sa fiu ingrijorata ca nu-mi sta bine parul…
Am uitat sa fiu suparata ca n-am poseta favorita…
Am uitat sa cred…
Am uitat sa fiu…
Am uitat sa exist…
Am uitat sa ma uit in ochii oamenilor…
Am uitat sa fac surprize…
Am uitat cuvantul NOI…
Am uitat ca se poate…
Am uitat ca inca mai e timp….
Am uitat….
Dar astazi….
Acolo, cu ochii lipiti de geamurile mari….Pierduta in linia orizontului….Cu gandurile zburand deasupra caselor, a copacilor, a luminilor…Visatoare, cu capul sprijinit intr-o mana si-o cafea uitata pe masa….
Mi-am amintit ca…
Exist…
Ca pot…
Ca sunt….
Ca vreau…
Ca se poate…
Ca inca se mai poate…
Ca vibrez, respir, vad…
Ca tremur…
Ca mai exista fluturi in stomac…
Ca mai exista sperante, culori si vise…
Ca mai exista zambete si rasarituri…
Si-atunci…
Tragi linie…pui lacat trecutului…arunci cheia…te ridici…te scuturi de praful amintirilor….si mergi mai departe….
Cu speranta, cu inima usoara….Cu bucuria ca TRAIESTI, nu doar EXISTI….
Cand ai puterea sa mergi mai departe , te simti parca alt om….te descoperi si ramai surprinsa….si esti fericita….
Ca n-ai uitat de tine….
13 iunie 2017