Uneori viata, oamenii te pun in fata unei decizii… “a doua sansa…”
O dai sau nu…mai daruiesti incredere unor oameni care au ales candva sa te dea la o parte…sa-ti intoarca spatele…
Si-acum vin in fata ta ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat…
Sau poate si-au invatat lectia? Au invatat ceva din toata tacerea ta?
Nu stiu…E greu sa judeci…
N-ai trait in pielea altuia…Nu stii cum e…dar judeci, iti dai cu parerea, dai sfaturi, emiti pretentii…
Crezi ca stii totul…
Nu te gandesti nicio clipa ca gresesti, ca s-ar putea sa n-ai dreptate…
Nu te gandesti la sufletul celui din fata ta…la regretele lui, la renuntari, la sentimente, la lacrimi, la dorinte, la tristeti, la dor, la nevoi…
Tu, judeci…
Doar judeci…
Ai ramas blocata pe momentul cand asteptarile tale n-au primit raspuns, cand anumire lucruri, actiuni te-au facut sa faci pasi inapoi…
sa inchizi usi…cu zgomot, cu ciuda…cu dezamagire…
Dar, merita sa pedepsesti un om, o viata?…
Merita sa pui lacate peste lacate ca sa-ti aperi dezamagirea?
N-ar fi oare mai usor sa iesi, sa te mai gandesti, sa accepti mana intinsa?…
Stiu…
Iti revin cu incapatanare in minte acele timpuri cand n-ai inteles, cand ai fost dezamagit, cand ai fost dat la o parte…
Sansa? A doua sansa? Merita oare?
Nu stii ce sa faci…
Sufletul tau e impartit in doua…
Ai vrea sa afli raspunsul…
Ai vrea sa n-ai regrete, indiferent ce ai alege…
Dar vei avea!
Stii asta!
Tot timpul va fi acel “daca…” ce te va insoti…
Nu stii ce sa alegi si, mai ales, cum sa faci…
Ah, cat doare alegerea asta!
Ce bataie de cap!
N-aveai nevoie de asta acum…
Stiai ca asa se va intampla…
Din aceasta cauza te-ai si ferit pana acum…
De asta ai pus lacate peste lacate…
Ai aparat linistea ta, ideile tale, adevarul tau, intrebarile fara raspuns…
Te-ai obisnuit asa si e greu sa renunti…
Renuntarea doare…
Iti dezgoleste sufletul…
Nu mai vrei sa-l expui, sa-l faci sa sufere…
Nu mai vrei sa-ti tulbure nimeni linistea…atat de greu castigata…
Si totusi, astazi, te gandesti sa stergi totul cu buretele si sa dai o “a doua sansa…”…
Faci bine?
Gresesti?
Cine stie?!
Zici ca stergi totul cu buretele…
Tu…
Pentru ca cealalta parte nu considera ca a gresit cu ceva…
Ipocrizia asta, doare…
Poate ar fi mai usor daca greseala ar fi recunoscuta, asumata…
Dar nu e!
Poate ar fi mai usor daca nu te-ar fi dezamagit cei din apropiere…
Dar nu e!
Si totusi, tu te gandesti la aceasta “a doua sansa…”
E corect asa?
6 iulie 2018