“N-ai vrea sa ne mai scriem?” De dimineata, mi-a venit in minte intrebarea asta si m-a facut sa zambesc. Vazusem la TV un film, ceva, cu multe scrisori, asa ca, gandul meu a fost la o vreme de demult, o
Spiritul scrisorii…
Un fel de liniste…
Intr-o zi descoperi ca totul e mai bine. Lucrurile intra pe fagasul normal. Zambesti mai mult. Esti fericita! S-au aranjat cumva lucrurile in viata ta. Nu stii cum, dar ce mai conteaza? S-au aranjat! Nu toate…Important e insa inceputul de
Monolog…
Nu-ti cer nimic! Da-mi tu ce crezi… Nu cer nimic, cu toate ca, stii!, lista e lunga… Am adaugat altele la cele vechi pe care, inca, le astept…. Ai noroc cu mine! Sunt rabdatoare…Nu cred ca stii pe cineva mai
Boboteaza…
Ieri un popă rumen mi-a venit în casă(Lege nu-i pe lume să şi-l vrea proroc),Şi din căldăruşe mi-a uitat pe masăUn sfios şi galben fir de busuioc… Busuioc cucernic, busuioc de-acasă,Frate cu muşcata prinsă-ntre fereşti,Floare de la ţară, floare cuvioasă,Cum
Pauza…
Nu-mi lipseste nimic… Chiar nimic!…Cred… Si totusi, astazi, am tras o repriza de plans…Lacrimi din alea, pline, fierbinti, din adancul sufletului… Habar n-am de ce! Stie el, sufletul…Prea plin de toate, prea obosit, prea dornic de schimbare… Nu l-am intrebat