INCERCAREA…
Mi-am dorit intotdeauna sa scriu. Sa-mi vad numele cu litere mari pe o carte. In mintea mea, cam stiu cum as vrea sa arate si coperta. Nu stiu! Poate candva se va intampla…
Asa cum erau timpurile ( in preistoric!…glumesc!), citeam mult…Ascundeam “romanele”(cum spunea bunica mea) sub caietele si manualele de scoala. De cateva am fost prinsa si “am luat-o”. Parca o aud:” Mai este si treaba, draga! Lumea moare de treaba si ea, doar romanele…” Mda…Puteam sa stau si cate o zi intreaga sa citesc. Nici mancare nu-mi trebuia. Drept e ca, nu aveam alta alternativa atunci. Astazi, eu imi atentionez copiii ca stau prea mult la calculator dar, privind in oglinda, fiecare generatie e cu “dependenta” ei….
La 16 ani, intr-o vacanta de iarna, m-am apucat de scris…Nimeni nu stia ce fac eu acolo…”Coceam” o ”carte”…Pun ghilimele ca sa nu supar scriitorii adevarati. I-am pus un nume pompos-”Viata unui vis”- si l-am dat colegei si prietenei mele de-atunci s-o citeasca. A fost entuziasmata, a sarit zgomotos si m-a strans in brate. Ea stia si de ce scrisesem acea “carte”…Carte!…Era un caiet de 100 de pagini…”Incercarea” aceea de carte…(hai, ca am gasit termenul potrivit!), a circulat la cativa prieteni din doua licee. Tuturor le-a placut iar eu am prins curaj.
Si totusi, n-a fost sa fie! Incercari au mai fost, dar au ramas in faza de proiect…Multa vreme au stat ascunse intr-un sertar…pana am uitat de ele…Le am pe toate…Chiar si “incercarea”…Le-am pastrat si le-am luat cu mine oriunde m-am mutat…Viata a aruncat peste mine alte drumuri, alte sensuri, alte vise, alti oameni, alte trairi…Adolescenta care se visa scriitoare, cea care, indragostita (in secret) de un coleg de clasa, scrisese “Viata unui vis”, a ramas ascunsa printre amintiri, ratacita printre ani si intamplari.
Astazi, dupa atata timp (groaznic de mult!), o iau incet din loc. Nu stiu ce va iesi, daca va iesi…Poate nimic! Dar e dorinta adusa la viata, scoasa din cotloanele mintii…Un vis ce-mi incalzeste sufletul…Poate ca nu era timpul lui atunci, la 16 ani…Poate ca acum a sosit clipa…Viata mi-a demonstrat ca, oricat de mult ti-ai dori ceva, daca nu e timpul sa se intample, astepti in zadar…Cineva stie mai bine ce, cand, cum, daca…
Deocamdata imi fac incalzirea! Am in cap o tona de idei…Trebuie sa fac ordine, sa le “asez”, sa le “linistesc”…
Altfel, nu va iesi nimic….
nadiachn.com